Poezii

Printre copaci răsare luna și e iarăși ziuă pe pământ, Împrăștie lumină, și-i plin de ceață-n aer sfânt, Respiri alene, căci pătrunde sufletul la rădăcini, Și ochii prind culoare căci de lumină-s

încă mai pot falsa o coardă de chitară chiar ș-atunci când zâmbesc și sunt trist tot fac cântecul bine să pară urechii să-i sune crudul folkist încă mai cânt, și nu știu de ce! în noapte cu

Și a pornit așa de crunt Nemirul Și dulce și amar și grabă nu-i Și-alungă tot și urlă sufletul Cu vorbe amețite care-i spui. Din haos naște haos Ș-astupă tot ce-i cade la picioare Și-apare

Cu zambet răsărit de toamnă târzie, Cu ochii cer senin și mare pustie Nu ceri nimic și nu-mi vorbești Acum apari și când te văd tu nu mai ești. Speranță, tu desparți în două vise Ce-mi ard cu