fără de sfârșit
nemărginită întinderea de liniște fără de contur e totul atât de frumos poeți morți împrăștiați aiurea și flori de câmp ștreangul sau lama sau sublima plutire de pe cel mai înalt
cine sunt eu
flacăra din deșert a zis să merg cu ea și m-am dus șarpele mi-a zis să mă arunc in gol căci nu voi păți nimic și am sărit împăcat am prefăcut vinul în apă am omorât pe lazăr și m-am dat jos
aș fi vrut sa fiu rege
a fost frumos să vă pierd așa fără un cuvânt peste întinderea de liniște se așterne sângele vostru cald nimeni nu va ști că am învins toți copiii sunt morți în bănci ar trebui poate să
nici macar o lacrima nu a curs atunci
nu imi pare rau de nimic nu regret nici diavolul din oglinda si nici dumnezeul din vis nu regret curvele si alcoolul nici drogurile si nici zambetul trist de la sfarsit nu regret nici o
apus
imi amintesc sfarsitul cum zburau spiritele in cerc deasupra noastra si cum suierau gloantele cum plangea unu\' cu poza iubitei in mana plina de sange si cum canta altu\' despre o curva si
desculț prin șerpi
desculț calc pe șerpii umezi și îmi trăiesc a mia oară sfârșitul la fel de pasional de parcă ar fi prima oară când alerg pe nesfârsita întindere de șerpi mușcătura de călcâi îmi place cel
