Își mai amintește cineva de omul cu cărămizi,
De ochii lui verzi și plânsul lui stins,
De a sa ceară din suflet și spinii din palme,
De pașii goi lungind coridorul alb și hainele fluturându\'i în
cand soarele e pe cer..
florile pe ele se indemn..
sa cante ceva de iubire...
ca sa dea de stire ...
ca nu sunt singure si triste..
ci pline de vise..
sperante si dorinte..
pline de ganduri si
Vant in desert
Astfel esti tu,
Fara capatai sau sens
Vii si pleci, ca si a nimanui,
De parca pamantul pe care calci ar fi pagan,
Pagan, eretic si fara idei propri.
Desert in tot ceea inseamna
Nu cred ce vad in fata mea
Nu pot privi, nu in fata
Minciuna din ochii lor,
Din vorbe si din fapte,
Din ganduri si din soapte.
Sufletul imi devine incatusat,
Condamnat, din vina lor,
Din
S