Poezii

Și am plecat singură, doar eu, spre stânga și râul mă privea cum curg. Era un fel de liniște plănuită, un nimic stupid și calm, ceva ce poate azi, aș vrea din nou să am. Și am plecat

Degeaba mai cauți să-mi spui cuvinte, Sunt departe, mult prea departe, Doar vântul mai știe cumva să mă ajungă. Degeaba mai cauți să mă răscolești Prin fumuri de țigară amestecate, Sunt

Strivește-mi dinții cu urmă de mirare, În sărutarea noastră oasele să-mi frâng Frumoasa noastră întâmplare Să pot mereu s-o cânt. Închide peste mine privirea-ți rugătoare Cu pleoape grele de

Nu știu cine sunt, in zbor de albastru și de luna se scurg in mine cireșii de primavara și furtună; nu știu cine sunt, știu doar că tu mă ții de mână. Dispar în jurul meu însângerate zbateri