Privighetor prin întunericul țării

Privesc și veghez, privesc... adică privighetorizez Îți place numele pe care-l porți? Ce legătură ai cu el? De ce porți un nume pe care nu tu l-ai ales? În numele cui? O Frăție a celor care știu că nu au ce căuta pe lumea asta... să ne privim fix în oglindă și cu două degete muiate în ceva negru să ne desenăm dungi negre pe obraz și să plecăm la luptă, la felul nostru de a lupta... Spălat pe creier, sigur, nu vrei să fii, dar nici de propria igienă mentală nu vrei să ai grijă. Nu-i nimic, au grijă alții, dormi liniștit. Privilegiul de a-ți clăti singur, cu mâna ta, în chiuvetă, cu apă rece, ceașca de ness pe care abia ai băut-o. Apoi lingurița... În curând nimic din toate astea nu va mai exista. Cine caută capătul lumii ajunge să se învârtă în jurul cozii. Sensul, obiectivul final, nu e Aici. Am văzut / simțit cu ochii mei cum o pisică mi-a ocolit privirea. Mi-a evitat privirea, pur și simplu... Singurul Imperiu din istorie care s-a clădit mai mult pe Inteligență și Curaj decât pe Cruzime și Lăcomie și Demență, Descreierare, este Imperiul American. Nu aș spune exact același lucru despre Imperiul britanic. Singurul Imperiu din lume care, după un război cumplit, pe care l-a câștigat, nu-și ocupă, nu-și înghite teritorial inamicul ci, dimpotrivă, îi dă gratis, fără condiții, mii de miliarde de dolari, ca să se reconstruiască așa cum vrea el, după regulile și principiile lui, este Imperiul american. Taraba cu valori democratice. Când le spui de propaganda rusească, unii te privesc ca și cum i-ai înjura de mamă. Și de fapt au dreptate, pentru că propaganda rusească e acolo, în mamele lor, în sângele și în laptele acestora. Da, de acolo, din mă-ta vine... Nu ești în stare, bine că ești tu deștept etc (apoi, în prima zi de școală, în prima tresărire a dragostei...) Poate că tocmai propaganda sovietică e cea care m-a făcut să nu mă simt acasă decât în țara mea și să nu mă pot desprinde, să plec într-o țară civilizată. Infectarea copilăriei... Nostalgia pentru cravata de pionier... infectarea seninătății E prea puțin probabil ca un fumător să fie infectat de corectitudine politică... Fumatul se adresează unei linii foarte fine care desparte și totodată leagă sufletul de trup: respirația, aerul, eterul... Reducerea noastră de la condiția de înger, la condiția de om născut în această lume, prin micșorare, mutilare și condensare (?) precipitare, așa cum aburii din ciorbă sau din tocană se condensează sub formă de dâre de grăsime pe pereții unei bucătării neaeriste - prin această naștere care ni se spune că ne-a fost ”dăruită”, pentru care trebuie să fim recunoscători, etc, presupune o uriașă Prostie. Noi înșine suntem proști din clipa în care ne ivim pe lumea asta. Suntem proști din și prin naștere – unii mai mult, alții mai puțin, desigur – în funcție de ce și cât suntem capabili să ne amintim din ”viața” precedentă, de înger - dar proști, orbi, mizerabili în comparație cu cel mai imbecil înger – prin aceea că toate capacitățile extrasenzoriale ne sunt amputate și înlocuite cu simțuri – văz, auz, pipăit, miros... Ulterior, există două direcții principale, două mari tipuri de educație în și prin care putem evolua, înainta în această mlaștină fetidă în care mamele noastre ne aruncă fără să ne întrebe dacă ne dorim sau nu această viață, două mari Principii: Un principiu care se bazează pe inhibarea acestui nucleu, a acestui focar de prostie în care ne naștem și pe deschiderea Orizontului, pe dezvoltarea capacităților mentale și sufletești de a cunoaște și înțelege lumea (anglo-saxon-occidental) și Un principiu care acționează exact invers, se bazează pe excitarea, amplificarea acestui nucleu de prostie, de orbire, abrutizare și nesimțire și pe închiderea oricărui Orizont cu scopul de a legitima atotputernicia – de tip religios – a câte unui dictator descreierat (principiul rusesc – oriental) ”Ai fost și tu copil, cititorule, și poate ai fericirea să mai fii încă...” (Victor Hugo, Notre Dame de Paris) Mereu în propria mea companie, nevoit să-mi țin companie. Moartea mă va scuti de asta. Poate că doar asta înseamnă Moarte. Ideea, pretenția că un individ, unul singur, poate înțelege cu mintea lui, în ansamblul ei, lumea în care trăiește, direcția, principiul de funcționare, scopul, etc este o mare Tâmpenie. ”Lumea asta se îndreaptă spre...” sau ”Lumea asta e așa sau altfel... așa vorbește un smintit. Iar eu sunt unul din ei probabil. Nu pot înțelege decât sfera, bula în care trăiesc... poate că asta ar trebui să învățăm din rețelele sociale, comunicarea online etc Sub cerul liber, pe vârful muntelui, în largul mării, ne simțim liberi, în contact cu infinitul, poate chiar infiniți – dar suntem închiși în bule – mai mari sau mai mici, în funcție de capacitatea de a discerne, de a percepe – ”Orizontul”, albastrul cerului – sunt de fapt limitele privirii noastre, frontierele bulei în care trăim... Bula asta – asta e tot ce ”datorăm” mamelor noastre, închiderea de vii în aceste bule prin care ne plimbăm prin ”viață”. Ștergerea la cur cu Limba Română. Acest întuneric care intră în mine prin mâini... Vată bazaltică... Masculul este o ființă intruzivă prin Natura lui. El trebuie să dea buzna, să penetreze. Nimic nu-mi repugnă mai mult! Nimic nu mi se pare mai scârbos, mai înjositor și mai umilitor. Mesaj de la Facebook în acest moment în care transcriu aceste notițe, 26 mai 2023, ora 19.24: Nu există momente viitoare în următoarele 75 de zile. Conferință Patapievici, despre Eminescu, la Operă, 14 februarie 2023 -”Ești deprimat? Suie-te pe Mont Blanc!” (Napoleon) -Mușatinii și codrul? -La Mallarmé există o rețea de metafore obsedante – această rețea nu e NICIODATĂ subiectivă (Charles Momon, critic?) -rugăciunea unui dac – nihilism – Cioran -Eminescu nu trebuie predat celor sub 18 ani – demonism -Insula lui Eutanasius – Mircea Eliade -Rosa del Conte 1907-2011 – nu are pagină pe Wikipedia Mi-am pus busuioc în păr, dar nu spun care păr. Poiana Florei Intestinale. Sport extrem – Lupta cu idioții, cu cei care râd sub pozele cu copii uciși în război – ca să lupți cu ei, ar trebui să fii atât de mare, încât să devii Invizibil. Ce simți acum când dai cu ochii peste un panou de baschet și ce simțeai la 17 ani? ”S-a scurs tot aurul din zile...” (Georg Trackl) Pentru că oricum nu ce se întâmplă contează, ci ceea ce vi se spune că se întâmplă, hai să vă spun și eu ceva... Ca să crezi cu adevărat în ceva pe lumea asta, trebuie să fii naiv, să ai oricum o doză de Naivitate. Iar să trăiești fără să crezi în nimic e ca și cum nu ai trăi. Eu nu trăiesc. ”Un administrator a schimbat numele grupului ”Paraclisul Maicii Domnului” în ”Anunțuri România / Amark.ro” ”Înainte de a dezinfecta cu șervețele umede toate leagănele din parc...” (reclamă tv la o farmacie) Propaganda rusească are efecte atât de devastatoare pentru că se bazează pe ceea ce este comun marii majorități a oamenilor: incapacitatea de a-și recunoaște, chiar și post-factum, propria Prostie. Se bazează pe ceva esențial din Natura umană. Frica de moarte vie, neatinsă, ca o mireasă fericită... ”Țolu pe chioru și drumu la Carcaliu” (vorbă de la Dede, auzită de la bunica ei, 6 martie 2023) Vorbește-mi, scrie-mi, ca unui mort. Nu-ți poți imagina ce imensă ușurare pentru mine ar fi aceasta ar fi mine pentru... Luminița din vârful penisului... La bite du cheval au sommet de la colline.... Noutăți pe care le-am aflat în această seară în fața televizorului, 14 martie 2023, seara: -Haendel și Bach s-au născut în același an, ambii în Germania, dar nu s-au cunoscut niciodată... -tatăl lui Haendel era frizer și a făcut tot ce a putut ca să-l îndepărteze de muzică. A avut norocul nesperat ca, atunci când a împlinit 12 ani, tac-su să crape. Altfel... de unde Haendel și muzica lui? -a ținut o soprană suspendată în gol în dreptul ferestrei amenințând-o că dacă nu cântă cum îi spune el îi dă drumul de la etaj -o pasăre mascul din Madagascar – nu am reținut specia – nu și-a convins femela pe care o alesese să se mute decât în al patrulea cuib pe care l-a construit consecutiv pentru ea -o viespe insistă să înțepe un păianjen pentru a-și depune ouăle în el. Pentru a supraviețui, viitorii pui au nevoie de o gazdă pe care să o consume din interior. În cele din urmă păianjenul reușește să o omoare. -în cele 24 de zile în care a lucrat pentru a desăvârși Messiah, plângea aproape încontinuu și refuza să mănânce -i s-a acordat cetățenia britanică pe la 40 și ceva de ani. La 66 a orbit. De ce în pictură nu există urși sau struți pe gheață? Ascult Messiah și văd că fiecare om e un fost înger. Fiecare bărbat, fiecare femeie din corul de pe ecran este un fost înger. Te uiți în ochii fiecăruia, fiecăreia dintre ei și vezi LOCUL din care provin, din care provenim cu toții... -Gibonul mascul e negru, femela arămie / bej. El preferă frunzele, ea florile. Prin copaci, din creangă în creangă, cu până la 60 (șaizeci) de km pe oră... -”Omul care a pus viața lui Isus pe muzică” -Este primul care introduce trompeta în muzica cultă? -Palmierul coadă de pește înflorește și rodește o singură dată la 20 de ani. Când se întâmplă arată exact ca o perdea de mărgele din ușa unei prăvălii sau case de lipovean din 2 Mai... -1 milion de vânturei fac popas în India în drum spre Africa de Sud -broasca Breviceps Gibossus nu este prea sportivă... Oriunde ai fi în acest moment, privește la obiectele făcute de mâna omului din jurul tău și întreabă-te care provine / a fost inventat de civilizația occidentală și care de cea rusească, orientală sau oricare alta. ”Mă simt un fraier, mă simt luat de prost peste tot” (Dan Pais sau Prais – vecinul de la 3) – pepiniera AUR Pentru că refuză să recunoască (sub pretextul că AȘA AU FĂCUT TOȚI - solidaritate în idioțenie) că a votat Iliescu și să digere idioțenia pe care a făcut-o, acum explodează, și va comite o Idioțenie și mai mare etc etc etc Calea regală este ultima la care se gândește... de fapt nu o poate concepe. E prea simplă, prea de bun simț. Preaplin inexplicabil, instantaneu, ca și cum aș fi tras în piept un gramofon... Dematerializarea prematură: ființa imaterială de pe rețelele sociale – imaterializare forțată, strâmbă, caraghioasă în raport cu dematerializarea naturală, adică Moartea – este o grabă de a muri smintită Îmi crește barba – nu am nici un control asupra ei. Pentru ea, eu sunt câmpul din care ea crește. Atât. Să fii popular înseamnă să-ți lași sufletul să atingă același nivel de putreziciune cu cel al celui mai mic dintre oameni. Idealul detașării pe care încearcă să mi-l transmită Marc Aureliu este detașarea pisicii mele. În contextul ultimelor crize politice și economice care zguduie lumea mă declar preocupat și îngrijorat de un singur amănunt: micul furuncul care mi-a apărut azi dimineață pe penis. Să-l sparg sau să nu-l sparg? Cămila cu două gogoși. Cu cât e mai mic și mai prost, cu atât omul care trăiește în democrație va urla că aia nu e democrație și cu atât mai ușor se va liniști și va deveni cel mai echilibrat și blând dintre oameni când democrația infectă este înlocuită de o dictatură cretină. Atunci abia răsuflă ușurat și se liniștește. Sintagma ”cred că” îi alungă instantaneu pe majoritatea cititorilor, ca pe muște. Ei vor să afle de la tine ce trebuie ei să creadă, nu ce crezi tu. ”Eu știu că” asta ține cititorul – ce ai aflat tu, ce este sigur, el cititorul, vrea să-ți fure descoperirea, nu să gândească și să descopere el. În afară de spiritul anglo-saxon, toate celelalte consideră omul o vită care poate fi manipulată, subjugată, făcută să pupe moaște și cururi, mâini de dictatori, făcută să trăiască cu capul în jos și cu veceul în fundu curții. Singurul spirit care are curajul incredibil de a miza pe partea divină a omului, pe dorința de libertate, de liberă inițiativă, este cel anglo-saxon. Spiritul anglo-saxon mizează pe sclipirea de inteligență care există în orice om, toate celelalte pe marea, imensa Prostie care există din naștere în orice individ, mizează pe orbirea la care omul este obligat prin naștere, pe ștergerea, anularea tuturor abilităților pe care le avea înainte de a se naște, ca înger. Spiritul rusesc – Puterea e ca Soarele și ca Moartea – nu o poți privi în față (Giuliano da Empoli) și trebuie să pleci capul, să săruți țărâna din fața criminalului cu cruce în mână Chinezesc – robotizare, sclavie Francez – duplicitar, fățarnic, caustic, ipocrit ”Revoluție”, dictatura boimii, comunism German – limitat Spaniol – mistic, isteric, Italian – haotic Islamic .... etc etc etc Care este aspectul esențial care îmi scapă atunci când afirm că viața din lumea asta este o hazna și că tot ce e frumos în ea nu provine din lumea asta, ci din cea din care venim? În opinia lui Marc Aureliu, greșeala mea majoră este că mă consider nedreptățit prin faptul că am fost născut. El spune că există o rațiune ”tainică”, eu insist să aflu care e aia. Acum, înainte să mor. Tendința de a-ți învinui mama pentru că te-a născut – este probabil o ispită care trebuie controlată – dar din orice unghi aș privi, actul conștient al unei femei de a da naștere unui copil este în fond un act inconștient și iresponsabil. Orice mamă naște pentru că NU știe ce înseamnă viața. Abia după ce naște înțelege. Orgolios, vanitos? Fie, dar răspundeți-mi la întrebare. Mobilul așa zisei lupte pentru influență globală este despre suflete nu despre teritorii. SUA a ajuns să domine lumea în care sufletul omenesc mai însemna ceva. Rămâne de văzut dacă se va putea menține pe poziție în asta de acum. Omul mic și fricos trece instinctiv de partea criminalului, de partea celui capabil să ucidă, de partea celui care în loc de argumente se folosește de crime. (cazul Renata) Propodil – Crocoziție Dușmanul țării este cetățeanul prost. Cu sufletul în erecție Inteligența cu rază mică de acțiune – pe scurt, inteligența cu puță mică – asta e dominantă la noi. O scurtă senzație de tinerețe se obține aruncând cu apă rece pe față. Privighetorul – privitor și veghetor. Moartea nu e neagră, ci bleumarin închis, ca adâncul mării văzut de deasupra. ”S-a realizat o pătrundere în măruntaiele galeriei” – Matei Câlția la Zebra, martie 2023 Paște: stau la masă cu familia, adică cu complicii ucigașilor de miei. Mielul – simbolul inocenței. Stau la masă cu complicii celor care au ucis Inocența. Complici din frică, cu lacrimi în ochi și cu dinții strânși. Gogomănia și discernământul Schimb cât mai multe mijloace de transport posibile, mașină, metrou, bicicletă, trotinetă, caiac, ca să schimb aerul împuțit în care am fost născut. Gogomănia și discernământul, mânca-ți-aș. Alergia la claritate – cultivată – claritatea prezentată ca extremism, intoleranță etc Ceea ce e clar e indiscutabil iar dacă nu discutăm înseamnă că suntem oprimați, subjugați etc. Indiscutabilul devine sinonim cu intoleranța. Intoleranța față de prostie. Se dorește tolerarea prostiei, punerea Prostiei pe același plan cu inteligența. Fără discriminări. Spaima excedaților, copleșiților – Renata, Gabi ”Ți-e clar că Putinică și China o să iasă învingători din tot rahatul ăsta – și apoi o să asistăm cum se sfâșie între ei” (Renata) O să asistăm? De unde, din Siberia? Suflete stâlcite Simți că uciderea mielului, a inocenței, se bate cap în cap cu pioșenia și sfințenia de la Biserică, dar accepți, toată lumea face la fel, ești o ființă socială, nu? Căcatul Sfânt. Sfântul Căcat. Sfințenia Căcatului. ”Omenirea, suflarea omenească, nu mai are suflu” – preot Emanoil Băbuș? Andreea Orosz? Autoînveninarea gândirii – gen Renata, Carmen Pleșea, Dan Delatrei Problema e că analizând motivele acestei pierderi de suflu, îți pierzi suflul... Rămâi fără suflare înțelegând cantitatea uriașă de Idioțenie care îl face pe om să-și piardă suflul. Omul este animalul care își taie singur suflul. Respirația animalelor – se modifică doar după efort fizic Mă raportez la lumea pe care am deschis ochii. Care nu mai există demult. Sistemul de răcire, sistemul de rătăcire – sistematizarea rătăcirii. Pentru a pune pe cineva pe gânduri trebuie să ai în primul rând de unde-l apuca. Ori majoritatea oamenilor sunt alunecoși, unși cu ulei ars de motor... Salut: - Să trăiești nea Ioane! – Răspuns: - Păi da. Că așa-mi trebuie! (într-o cârciumă, sau magazin, Pantelimon? Martie 2023) Un film inspirat dintr-un eveniment real cum nu s-a mai văzut... Virgula!!!! ”Numele ce i l-am dat nu este numele veșnic”... Trecea printr-o perioadă în care i se părea că e mai deștept decât toți ceilalți, i se urca sângele la cap doar gândindu-se la cât și cum a citit el, în comparație cu cât și cum citesc ceilalți. În acea perioadă a trebuit să tacă. A vorbit doar după ce a început din nou să se simtă la fel de prost ca toți ceilalți... Mai vorbim când vă faceți îngeri la loc. Hai că nu ai e mult. Hai pa! Insignifianța. Publicul, acea adunătură de muște care se strânge roi pe un munte de căcat, la cele mai imunde, abjecte subiecte de actualitate inventate de impostori care fac audiențe de vis, este considerat, cu cea mai mare seriozitate, inclusiv de ”marii artiști” – REGE. Teamă, respect și apoi admirație pentru lichele – încă din curtea școlii, până la moarte. Sondaj: ”În ce tip de relație te aflai cu bătăușul clasei?” Dacă cel pe care l-am convins în scris vrea să-l conving și mai tare oral, nu merge. Aproape că sunt incapabil să redau ideea, d-apăi să o dezvolt! Vom înțelege în curând că o mașină sau o bucată de pâine sunt la fel de reale ca un vis... Nu sunt timid, dar îmi este pur și simplu rușine că m-am născut, că exist pe această lume, între acești oameni, între aceste legi... Poporul, luat în ansamblu, ca idee și ca entitate politică, nu are nici un fel de demnitate. Demnitatea îi este conferită de elitele pe care le produce, de valorile care răsar din el, așa cum o floare răsare dintr-o balegă. Inimile oamenilor, la care UE nu poate ajunge nici cu bani, sunt injectate cu venin comunist kagebist, cu acel venin care amplifică tendința de autovictimizare – este mirosul tălpii rusești de pe față, mirosul copilăriei noastre, a tuturor. Tendința de autovictimizare pe care civilizația anglo-saxonă a reușit să o elimine și să o înlocuiască cu altceva. Tendința de autovictimizare cu care civilizația rusească se laudă și cu care vrea să tragă întreaga lume după ea în groapă. A spus-o explicit Putin: Decât o lume fără Rusia, mai bine fără lume... Desprinderea de Evul Mediu este pentru ei moarte și murind vor să tragă întreaga lume după ei în groapă. Americanii sunt un popor ales în sensul că e format exclusiv din oameni care au avut curajul să lase tot în urmă și să plece în necunoscut cu traista în băț – și desigur din urmașii acestora – ideea e că acești oameni, americanii, toți, se trag din niște oameni cu tărie de caracter – nu sunt oameni obișnuiți, oarecare, luați la întâmplare - . Ca să ai acest curaj de a lăsa casă, masă, neamuri țară în urmă, îți trebuie caracter. De aici pleacă explicația superiorității, nivelului uriaș pe care l-au atins. Că au omorât indieni, sigur, e o chestie mizerabilă... poate nu caracter e cuvântul exact pe care-l caut. Da, ne plac firmele luminoase, mallurile, mașinile bune, telefoanele mobile, dar mai aproape de suflet ne este noroiul, closetul din fundul curții, noroiul prin care trebuia să înotăm ca să ajungem la closetul din fundul curții, sângele, mirosul de găinaț, de căcat din cocina porcului necurățată niciodată, din principiu, de tămâie, de gaz, mirosul lumânărilor aprinse atunci când se tăia curentul, ăsta e specificul național, ”tradițiile” adevărate pe care le invocă exaltații. – și mai ales și înainte de toate, SETEA de a ne văita, de a ne plânge de milă, de a ne autovictimiza, de a plânge și a nu face nimic, ca în Miorița. Liberta, senza te, quanta solitudine... până când viața va avea un sens, eu voi trăi ca să te dobândesc pe tine! Când am scris că nu suntem oameni, ci roluri, am avut senzația că am tras piedica unei basculante cu pietriș și că acel pietriș m-a îngropat. Îmi pare rău că sunt nevoit s-o spun, dar ascensiunea extremei drepte și a barbariei din țara asta se datorează și (sau poate mai ales) analfabetismului politic și lipsei crase de discernământ a milioanelor de concetățeni care pun fără să clipească și cu pieptul umflat de mândrie patriotică semnul egalității între: - Ticăloșia - premeditată, intenționată - a PSD - Duplicitatea / Oportunismul - premeditate, intenționate - ale PNL - și Infantilismul USR. "Ca românu, imparţial..." - Această așa numită ”imparțialitate” de mahala, de bețiv de colțu străzii, ne duce pe toți încet încet spre aceste culmi ale Imbecilității ale căror miresme începem deja să le mirosim. Și ne place - pentru că acolo, pe culmile alea este ”Echilibrul” visat de foarte mulți cetățeni ai acestei țări - Echilibrul closetului din fundu curții, al cârciumii și al cinzeacăi la 5 dimineața și al izmenelor neschimbate cu lunile, al mirosului de balegă de vacă și de pișat - asta înseamnă pentru foarte foarte mulți ”Echilibru” Ipoteză (proiect): Orice altă matrice prin care îți privești semenii, în afara celei a Frăției, este deșertăciune, sminteală... Suntem condamnați la Frăție prin propria noastră condiție, de născuți în această lume. Senzația de superioritate, de inferioritate, ura față de celălalt - este în fond ura față de tine însuți, față de faptul de a te fi născut - de a fi fost adus în această lume, de condiția ta de viețuitoare, de creatură din carne, oase și nervi, nevoită să-și procure într-un fel sau altul furajele, spirit închis într-o colivie jilavă - ură pe care nu ți-o poți manifesta ca atare - fiindcă atunci ar trebui să-ți urăști propria mamă etc - complicat. Și atunci urăști la întâmplare, în stânga și-n dreapta, ca un animal împușcat, neînstare de moarte curată, de ieșire senină din această lume. Ești ”traviato”, fuori della reta via, cum ar fi spus Verdi (sau ăla care i-a scris libretul) whoever... Matricea ”Eu sunt șefu tău” ”Eu sunt tactu” ”Eu sunt telectual, tu un bou” ”Eu sunt bărbatu, tu muierea”etc - toate astea sunt deșertăciuni, halucinații... concepute pentru a ne face să uităm Esențialul. Anti - occidental, adică anti - nivelul de trai cel mai înalt pe care vreo civilizație a reușit să-l producă vreodată, inclusiv la nivelul maselor. Dacă Frica de Foame / Moarte este instinctul fundamental, cum poți să ajungi la o asemenea idioțenie? Răspunsul la întrebarea ”Bă, tu știi cine sunt eu?” ar trebui să fie tot o întrebare: ”În fața oamenilor, sau în fața lui Dumnezeu?” Pentru că nu știu de ce dar am așa o presimțire, că cine ajunge mai mare și mai mare (Cineva) în fața oamenilor, devine proporțional mai MIC și mai MIC (Nimeni, Gunoi, Zero) în fața divinității - și vițeversa... N-aș vrea să fiu în locul lui Putin și de fapt a nici unui ”mare” lider politic, de acum și din toate vremurile, la ”Judecata de Apoi”, indiferent de cum ne-o imaginăm acum, în viața asta... Să nu uităm că între Dumnezeu și oameni relația este foarte rece. ... și continuă să se răcească... Inimi stricate. Doar pe un pat de inimi stricate putea înflori cu o asemenea vigoare ticăloșia ”Moarte moșierilor”, ”Moarte lui Coposu” - cu care Iliescu s-a proțăpit în fruntea țării pentru a-și injecta de acolo, la capacitate maximă, veninul kagebist fetid al înapoierii rusofilo kagebiste, de sub zâmbetul ăla inubliabil. Ăsta este aspectul esențial, caracteristica esențială a sufletului românesc care l-a scos din minți pe Cioran încât a afirmat, cu toată luciditatea și amărăciunea și disperarea: Un popor avortat în șanțul istoriei. Lumina electrică nu a apărut ca urmare a îmbunătățirii continue a lumânărilor – Oren Harari 1949-2010 profesor de economie la Univ San Francisco Dacă aș fi Bruxelles nu aș da şi nu aş fi dat niciodată nici un ban ţărilor ex comuniste din UE (fonduri europene de orice fel), decât cu condiţia ca în fiecare unitate administrativ-teritorială a ţării, de sus până jos: guvern, ministere, agenţii guvernamentale, prefecturi, primării de oraşe, sectoare, comune şi sate statul să accepte înfiinţarea de birouri de propagandă europeană, cu oameni (cel puţin un coordonator) numiţi de Bruxelles. Exact după modelul organizaţiilor de propagandă comunistă, cu activişti, propagandişti, tot tacâmul, cu singura misiune nu de a proslăvi Uniunea Europeană, ci de a explica incontinuu, până la saturaţie, un singur lucru: DE UNDE ŞI CUM VIN BANII ŞI CE S-A FĂCUT CU EI. Gradul şi cantitatea de Prostie omenească cultivată în aceste țări de regimurile impuse de bolșevici din anii 40 până în 1989 sunt SUBESTIMATE - din clipa în care au început negocierile de aderare până în ziua de azi - iar efectele acestei ÎNDOBITOCIRI SISTEMATICE TIMP DE ZECI DE ANI, care afectează până în ziua de azi inclusiv mulți oameni INTELIGENŢI ŞI EDUCAŢI, nu pot fi eliminate altfel. De ce nu se vrea, sau de ce nu s-a gândit nici un lider european la asta până acum, pentru mine este un mare mister. Democrația îi supără pe mulți pentru că are harul de a-l pune pe om față în față cu propria lui Prostie, de a-l constrânge să o recunoască. Iar el nu vrea, preferă să moară de foame sub dictatori scelerați mai degrabă. Noi nu mai suntem oameni, ci roluri. Oameni eram poate în copilărie, până prin primele clase de școală... dar apoi am început să devenim roluri - și am acceptat - și acceptăm în continuare asta. Acesta este motivul esențial pentru care orice zvon, oricât de idiot, ne sperie, mai mult sau mai puțin. Pentru că transferându-ne fiecare sufletul din ființa care eram la început, în rolul pe care l-am ales sau în care am fost constrânși să intrăm, - s-a creat o rupere, o pierdere a contactului dintre suflet și ființă – în interiorul Rolului, sufletul nu are ce face, se sufocă, își pierde rațiunea, discernământul – Acesta este motivul pentru care în fiecare dintre noi există o doză de deschidere față de teoriile conspirației, față de orice zvon referitor la un eventual dezastru etc etc etc Pentru că știm că suntem defecți. TRAVIAȚI - Că urmăm o cale care este greșită din principiu, din naștere, prin tradiție, prin moștenire multigenerațională, de la Adam până acum - dar pe care o urmăm doar pentru că părinții, strămoșii noștri etc ne-au învățat așa. Sărutmâna pentru viață. De aceea ne merităm spaimele. Nici un om care rămâne om până la capătul vieții, nu are de ce se teme. Nici un om care devine doar un rol nu va avea liniște până în ultima clipă a vieții lui. (Poate că de fapt nu te temi pentru viața ta, ci pentru rolul tău, te temi de fapt că rolul tău va dispărea din lume, din această lume, te temi de fapt că nu vei mai însemna ”nimic” pentru ceilalți. Pentru că în mintea ta asta a ajuns să însemne de fapt viața ta: ceea ce văd ceilalți din tine. Partea din tine pe care ei, ceilalți, nu o văd, (adică aproape totul – Ființa inițială, care avea mirări, întrebări etc) nu mai înseamnă nimic (nici) pentru tine...) Dacă există un pericol strategic la adresa acestei țări, acesta nu vine din Occident, ci de la românii care nu vorbesc corect limba română, pentru că prin intermediul acestor oameni acționează, desigur indirect, dar incredibil de eficient, propaganda rusească. Și acționează chiar acum, în această clipă, nu în 1948, sau 1960. Că dușmanii unei țări sunt întotdeauna străinii, care vin aici să ne fure, să ne jefuiască, etc, este ideea diversionistă de bază a sistemului de gândire rusesc și sovietic, care a fost cultivat aici sistematic, cel puțin din 1948 până în zilele noastre, tocmai cu scopul de a ne fura și de a ne jefui. Ideea ”Hoțul strigă hoții!” - pusă în aplicare la capacitate maximă. Una din grijile primordiale ale sistemului instaurat aici în mod ilegal după alungarea ilegală a regelui, a fost aceea de a promova analfabeți în funcții de conducere, care să propage și să încurajeze în rândul maselor analfabetismul și batjocorirea limbii naționale, prin puterea exemplului. Un om care nu-și cunoaște limba își pierde, treptat, discernământul și bunul simț elementar și începe să înghită în mod inconștient, ca în vis, toate imbecilitățile și enormitățile propagandei rusești. Îndobitocește pentru a controla - ăsta e principiul sovietic. Și funcționează. Dacă evoluția intelectuală a unui om se bazează pe autocunoaștere, pe întrebările pe care acel om și le pune în legătură cu rostul existenței sale pe această lume, cea mai sigură metodă de a îndobitoci un om este de a-l distrage permanent, continuu, sistematic, de la a se autoanaliza, autochestiona, autocunoaște și de a-l focaliza permanent pe ce fac ceilalți, pe dușmani, pe cei care vor să-l fure, să-l omoare etc. Asta este strategia propagandei sovietice, de aceea succesul ei este atât de covârșitor și de aceea această propagandă trece neobservată, chiar pe sub nasul nostru: a creat atât de mulți idioți, încât trece liniștită, incoloră, inodoră, insipidă, chiar pe sub nasul nostru... Pentru că ea se concentrează pe instinctele primare ale individului, nu pe rațiune. Ea nu mai are nevoie de activiști și agitatori nici sovietici, nici comuniști, nici feseniști. Toți ăștia și-au făcut cu brio treaba. Acum agenții ei direcți și neplătiți sunt toți românii analfabeți funcțional. Și sunt milioane. Decembrie 2022: În ultimii ani, în fiecare sfârșit de decembrie, când ne amintim de evenimentele din decembrie 1989, mi se pare că se face tot mai întuneric. Se apropie, cred, sfârșitul unui ciclu istoric și aș vrea să spun următorul lucru (cât încă mai am dreptul): NATO și UE nu aveau nici datoria, nici competența de a scoate din viața politică românească păpușile Moscovei și urmașii, urmașii acestora, care conduc țara, sub diverse măști, din 1948 până azi. Datoria și competența de a scoate din viața publică românească păpușile Moscovei și urmașii, urmașii acestora, care conduc țara, sub diverse măști, din 1948 până azi o avea poporul român, iar pentru asta, cele două instituții fundamentale ale lumii democratice civilizate au mizat pe dorința de libertate, onoarea, demnitatea, tăria de caracter și inteligența poporului român. În majoritatea lui simplă, de 50% + 1. Atât. Și s-au înșelat. Ideea ”degeaba votez”, care de fapt este tot ceea ce își poate dori propaganda sovietică de la cetățenii unei țări peste care se consideră stăpână, este aproape de victoria finală. Pentru toți cei care au încă un Dumnezeu, un sincer ”Dumnezeu să ne ajute!” Să-l condamni pe Iliescu e ca și cum ai condamna Prostia celor care l-au votat. Ar fi o jignire directă la adresa poporului român. Iliescu ESTE poporul ăsta. În covârșitoarea lui majoritate. Iliescu nu va fi niciodată uitat de acest popor și va fi veșnic apreciat și iubit (în secret bineînțeles, acolo, în sinea românului profund - căci, știe toată lumea: una zicem, alta facem - asta e emblemă națională) pentru acest simplu fapt: că nu i-a pus oglinda în față, atunci, la așa-zisa ieșire din comunism, și că deci, el, poporul, nu a fost nevoit să se vadă pe sine așa cum este. Că l-a scutit să se confrunte cu sine. Că i-a consfințit dreptul inalienabil de a se considera mic și nedreptățit, asuprit de puteri oculte, de imperii nedrepte și necruțătoare, de a se autovictimiza, de a nu face nimic, pentru că... tot degeaba... Merge și-așa! Iliescu este liderul politic care a știut cel mai bine să înțeleagă sensul profund al întrebării tradiționale românești ”pentru ce să dăm cu var?” și care a răspuns, cu curaj și eroism, un ”da”, hotărât: ”e foarte bine că nu dați cu var, lasă că dau alții, avem noi grijă!” ... Puterea este dintotdeauna a celor care știu să gestioneze Prostia poporului, nu a celor care încearcă să o limiteze. ”Rușii nu înțeleg diferența dintre patrie și dictatură” - Mihail Șâșkin - simplu și la obiect - asta e treaba scriitorului: să spună ceea ce nu pot, sau mai degrabă ceea ce nu vor (din Lăcomie) să spună politicienii. Adică Adevărul - nu neapărat pe ăla mare, mai degrabă pe ăla mic, simplu și de bun simț... La moartea reginei Elisabeta a II- a, sept 2022 - Oamenii obișnuiți nu au voie să intre pe domeniul Windsor, dar... florile aduse de oameni au fost preluate de grădinari şi aranjate pe marginea aleii din interiorul domeniului Windsor, ca şi cum ar fi fost plantate acolo, explică prezentatoarea BBC. Aşadar, nu oricine are voie să intre pe domeniu, dar oamenilor obişnuiţi li se arată respect din partea autorităţii. Statul îşi arată respectul şi gratitudinea faţă de cetăţeni. Ca român, sunt uluit de o astfel de atitudine. Acesta este, în opinia mea, genul de relație stat - individ pe care comunismul a ȘTIUT să-l distrugă în acele state în care și-a exercitat puterea, pe care și-a focalizat toate energiile pentru a-l distruge și pe care a REUȘIT să-l distrugă, nu doar pe perioada de timp cât s-a aflat la putere, ci iată, multe zeci de ani după așa numita ”cădere” a lui. Și asta subminând, zi de zi, ceas de ceas, în fiecare secundă în care a avut puterea, timp de zeci de ani, ÎNCREDEREA individului în stat. Făcându-l să se simtă PROST, INUTIL, RETARDAT pe oricare individ care ar avea sau ar putea să mai aibă vreodată vreo fărâmă de încredere în ideea de Autoritate. Iată ceea ce o Monarhie nu a făcut niciodată, nicăieri. De ce oare? Și iată de ce vecinul meu Dan de la 3 se simte azi, în 2023, prost, fraierit, batjocorit – pentru că prețurile din supermarket sunt mai mari ca alea din Spania – sunt mai mari nu din cauza străinilor, ci pentru că pe traseu sunt indivizi care au băgat la cap lecția comunistă, disprețul față de individul cinstit cultivat prin politică de stat, că deștept înseamnă să furi și se bagă pe traseu, cu orice mijloace, cu toate forțele, intermediari, bișnițari, români care fură de la români și urlă pe străzi că străinii ne fură și le merge! Oricine are o inimă vie și chiar oricine are o inimă moartă, dar care își amintește încă cum e să ai o inimă vie (ceea ce totuna – pentru că prostul care-și dă seama că e prost nu mai e prost chiar din clipa aia) știe când ceea ce citește e scris de un autor plătit să scrie acel ceva sau de un autor care scrie din inimă acel altceva. Pentru că inima aceea e una singură... În mințile multor oameni, care cred sincer și pretind că gândesc cu propria minte, NATO și Rusia sunt două imperii care s-au format, acționează și se extind pe același principiu: Forța. Sunt, așadar, două entități absolut egale din punct de vedere moral. Faptul că NATO întreabă în prealabil statele dacă vor să fie ”ocupate” și faptul că, pentru a fi ”ocupate”, trebuie îndeplinite anumite condiții, se duc negocieri, uneori foarte lungi și complicate etc, în mințile acestor oameni nu reprezintă Nimic, sau cel mult doar un exemplu de ipocrizie și fățărnicie tipic occidentală. Acești oameni sunt mai numeroși decât ne putem imagina. Căci, așa cum spune marele gânditor (cu mintea proprie) Carlo M. Cipolla, în cartea sa ”Legile fundamentale ale imbecilității umane”, Prima Lege Fundamentală a Imbecilității Umane afirmă clar și răspicat: ”Numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea”. Genele romane și dacice pe moarte, asistăm la gonflarea, doparea cu steroizi a genelor slave – de vreo 100 de ani... - De unde ai apărut și tu bă? - Din pizda țării! 26 octombrie 2022: Ovidiu mă pune să șterg de pe site un întreg material pe care l-am scris despre Țuțea, pentru un singur fragment, în care e redat un citat din el în care laudă geniul lui Nae Ionescu Pentru citatul ăsta: - ”Călinescu, faţă de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocaţie filozofică nici cât un măturător. Nae Ionescu nu se măsura în vremea lui cu nimeni. Era el însuşi”. Articolul integral care a fost șters de pe rfi.ro, fără nici o modificare https://www.rfi.ro/cultura-149436-functia-idiot-pozitiva-intelege-geniu-petre-tutea Titlu: ”Funcția idiotului e pozitivă, pentru că fără el n-am înțelege nici geniul, nici normalitatea” - Petre Țuțea, 120 de ani de la naștere Serban Georgescu Text: ”La 6 octombrie 1902, în urmă cu exact 120 de ani, se năștea în satul Boteni (Muscel) în familia unui preot, eseistul și filozoful Petre Țuțea, cel care, ca și Socrate, nu a publicat nici măcar o singură carte în timpul vieții. O viață la capătul căreia mărturisea: ”Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare...” (declarație făcută imediat după alegerile prezidențiale din 20 mai 1990, câștigate de candidatul ”ex” comunist Ion Iliescu). Mărturisirea nu a venit la capătul unei vieți ușoare. Ca elev, urmeazã liceul Neagoe Basarab din Câmpulung şi liceul Gh. Bariţiu din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj; studiază formele de guvernământ la Universitatea Humboldt din Berlin; va deveni, în urma studiilor universitare, doctor în drept administrativ. Este absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj (1923-1926), unde a susţinut şi doctoratul în drept administrativ, în 1929, cu menţiunea "Magna cum laude". A lucrat ca funcţionar la o judecătorie din Judeţul Hunedoara, referent în Ministerul Comerţului şi Industriei, ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin (1933-1934), prilej cu care a studiat cursuri de politologie la Universitatea "Friedrich Wilhelm", şef de secţie în Ministerul Economiei Naţionale (1936-1939), şef de secţie şi ulterior director în Ministerul Comerţului Exterior (1940-1941), şef de secţie în Ministerul Apărării Naţionale (1941-1944) şi director de studii în Ministerul Economiei Naţionale (1944-1948). A debutat în 1929, cu pamfletul "Chemarea tinerimii române", publicaţie a Partidului Naţional Român, unde, până în 1932, a publicat şi sub pseudonimul "Observator". A scris la săptămânalul "Stânga" (1932-1933), unde a semnat cu pseudonimul P. Boteanu. Publică articole diverse şi studii de economie şi politică în presa anilor 1930, cu precădere în ”Cuvântul” condus de Nae Ionescu, pentru care avea o admirație specială (”Călinescu, faţă de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocaţie filozofică nici cât un măturător. Nae Ionescu nu se măsura în vremea lui cu nimeni. Era el însuşi...”, avea să spună mai târziu despre el) O prietenie specială îl leagă de Emil Cioran, cel care scria despre el: ”Cu verva (sa) fără pereche, dacă ar fi trăit la Paris, ar fi avut astăzi o reputație mondială. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degrabă, ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat să-l întâlnesc în viața mea...” ”Așa cum ți-am scris ultima dată, admirația mea pentru Petrică a rămas intactă de-a lungul anilor. Ce geniu fulgurant! Îmi amintesc de câteva dintre formulările sale ca și cum le-aș fi auzit ieri. Am cunoscut multe spirite remarcabile dintre care unele erau cu totul de prima mână: nu am întâlnit în niciun caz o inteligență atât de incandescentă ca a sa...” (citate din scrisorile trimise de Emil Cioran lui Bucur Țincu din aprilie și mai 1974, publicate în Revista 22, numărul 22, din 15 iunie 1990) Condamnat fără proces, 13 ani în închisorile comuniste După o perioadă în care a cochetat cu marxismul, devine simpatizant al mișcării legionare, iar în septembrie 1940 ajunge înalt funcţionar la Ministerul Economiei Naţionale în guvernul naţional-legionar. În 1948 este condamnat la închisoare fără să existe niciun proces, ci doar acuzații vagi, referitoare tocmai la perioada apropierii de Nae Ionescu și de Mișcarea Legionară. Este încarcerat la Ocnele Mari şi apoi la Jilava. A fost eliberat în anul 1953, pentru ca în 1956 să fie arestat din nou, sub acuzația de ”uneltire împotriva ordinii sociale”, pentru care primește încă zece ani de închisoare. În 1959 a fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, însă este eliberat după numai cinci ani, în baza Legii din 1964 privind amnistia generală. După eliberarea din pușcărie continuă să fie persecutat de Securitate, care îi confiscă o serie de manuscrise (printre care Tratatul de antropologie creștină, ce i se va restitui după 1989). În perioada regimului comunist a semnat texte în revistele "Tribuna" şi "Familia" și a elaborat numeroase proiecte, eseuri şi dialoguri filosofice, teologice şi antropologice, majoritatea rămase în manuscris. În ultimii ani ai vieții se bucură de o scurtă perioadă de notorietate și intensă mediatizare ; trăieşte înconjurat de tineri din boema bucureşteană a vremii şi publică sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, în revistele şi almanahurile Uniunii Scriitorilor. Moare într-o rezervă a spitalului Christiana din Bucureşti, la 3 decembrie 1991, pe când era intervievat de un grup de reporteri. Este înmormântat în cimitirul comunei natale Boteni, județul Argeș surse: Agerpres, Humanitas, Rador, Wikipedia Citate, din volumul ”322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea”, Humanitas 2014: - Constituţia liberală din 1923 nu e o operă, e o capodoperă. Un rege puternic, înfăşurat într-un stat al normelor liberale: separaţia puterilor şi libertăţi câte doreşte nea Niţă; nici nu poate duce atâtea libertăţi! - De creat, doar zeul creează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul „creaţie“ – literară, muzicală, filozofică – leşin de râs. Omul nu face altceva decât să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendență. - Eu, cât aș fi de aristocrat în gândire, politic trebuie să fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric. - Eu încerc o experienţă: încerc să mă deparazitez de filozofie, de păducherniţa metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deşi face filozofie. Un prieten al meu zice: te deparazitezi, dar foloseşti sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren nu înseamnă că zeul meu este calea ferată. - Mare noroc că există oameni care sunt idioţi! Funcţia idiotului e pozitivă, pentru că fără el n-am înţelege nici geniul, nici normalitatea. Păi cum am cunoaşte noi un om pe care-l numim desăvârşit dacă n-ar fi prezenţi ăştia, idioţii? - Călinescu, faţă de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocaţie filozofică nici cât un măturător. Nae Ionescu nu se măsura în vremea lui cu nimeni. Era el însuşi. - Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema „Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români“. - Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare. (declaraţie făcută după alegerile din 20 mai 1990)”. Fiecare literă pe care o scriu / e un fir din cenușa care-am să fiu... Frica este un fluture, folosește-o ca pe un ruj... Dumnezeu nu se vede și nu se aude, iar cei care sunt cel mai aproape de el, nici nu se văd și nici nu se aud. Dacă îți imaginezi că nici o revoluție din lume nu poate porni și de la oameni simpli, adunați într-un anumit context, sătui și la capătul puterilor, care brusc formează o masă vulcanică, aprinsă de la o scânteie, ci doar de servicii secrete, speciale, care coordonează, manipulează, regizează etc, nu înseamnă că te-ai maturizat, că ești lucid și cu capul pe umeri, ci că ești incapabil de empatie omenească, nu crezi în suferința aproapelui tău, că nu ești capabil să înțelegi suferința celuilalt, în posibilitatea ca un individ să fie adus pe punctul în care nu mai poate rezista, că ți-a murit inima și sufletul, că nu mai ești decât o păpușă de cârpă, o fantomă incapabilă de respect de sine, incapabilă să recunoască scânteia care zace în inima oricărui om viu. Nu înseamnă decât că ai rămas la nivelul intelectual al țâncului care descoperă primul din gașca de copii ce mari și deștepți sunt adulții, ăla care încearcă în modul acela jalnic și caraghios să-i imite pe adulți în fața copiilor de vârsta lui. Nu înseamnă decât că în loc de inimă și de suflet ai două mari bucăți de CĂCAT. Din cauza unora ca tine, care sunt extrem de mulți, covârșitor de mulți, chiar și aceia puțini care în ziua aia au simțit inima bătându-le trecând de la condiția de sclav adus cu forța la un miting, la un luptător care are în față șansa istorică de a răsturna un regim criminal, până și aceia puțini care au trăit asta și probabil au avut lacrimi în ochi, să creadă, da, că au fost manipulați, păpuși în mâinile oculte ale nu știu căror forțe etc etc. Atât s-a putut! Asta e! Csf n-ai csf! Corect? Crezi că ce faci tu, cu inima ta și cu inima acelor oameni, trece neobservat? Eu unul mă îndoiesc profund. Întunericismul Întunericiștii Nici un sport nu mă face să mă simt atât de departe, atât de străin de corpul meu, de mâna mea dreaptă, ca tenisul. Mă uit la o poză cu Mihai Șora în ziua în care Mihai Șora a murit și mă gândesc că nimic din ce văd acum cu ochii nu mai există, dar tot ce simt privind acea imagine, există. O să înțelegem cu toții asta la un moment dat. 27 februarie 2023, Carrefour Veranda: Pentru prima dată o brânză ambalată pe care o iau dintr-un supermarket, desfăcută acasă, nu are apă! – Ileana Telemea de poveste. Bravo! Prea mult acest Pământ, niciodată prea departe de el... Inima, chiar bună, întunecă mintea. Cooperativa Adevăruri Dureroase. Un popor cade vreodată pe gânduri? Publicul cade vreodată pe gânduri? Doar după războaie, după ce e masacrat... atunci da, deodată devine lucid. Publius Ovidius Nasol. Marcel Ghidon, Ion Pinion și Costel Peripateticescu, la tablă! Oricine vrea să fie ”cineva”, oricât de mic, trebuie să înșele și să mintă la fiecare pas. Există vreun om ajuns ”cineva” care să dorească să-și trezească semenii din marasm și din Prostia fundamentală în care viețuiesc? Doar artiștii și scriitorii. Cei care nu au puterea... Nimeni nu vrea să fie trezit din cocina în care se complace, nici ”educatorii”, nici ”educații”. Să lucrezi cu oamenii, știind că sunt proști, fără să le spui că sunt proști... nu cred că asta e dragoste de oameni. Dragostea e tăcută, nemărturisită... La Telecinemateca TVR1, filmul God knows Mr Albertville ? tradus ”Între cer și pământ”, 1957, cu Robert Mitchum, în care el e soldat american scăpat dintr-o bătălie navală din Pacific, ajuns pe o insulă pustie pe care trăiește doar o singură călugăriță. Relația extrem de sensibilă, fără urmă de vulgaritate care se creează între ei, în timp ce se ascund într-o peșteră, pentru că insula este ocupată intermitent de japonezi....... Cum ar fi arătat povestea spusă de un român? De cel mai strălucit dintre cineaștii români? La final ea îi spune: ”Indiferent dacă te voi mai vedea sau nu vreodată, vei fi întotdeauna camaradul meu bun” Camaradul meu bun... unde ați văzut ultima oară în literatura română ideea asta? „… această stupidă, incredibil de stupidă și nerușinată pasiune colectivă care este antiamericanismul.” - H-R Patapievici – Imparțialitate nesimțită... Clemens August Graf von Galen https://en.wikipedia.org/wiki/Clemens_August_Graf_von_Galen În coșul de gunoi, profilul unei femei frumoase, cu ochii închiși de pe cutia de vopsea de păr, se sprijină cu fruntea de o cutie de ouă, cu un gest cu adevărat pios, cu resemnare și tristețe, pare că-și ține plânsul, că-și reprimă lacrimile.... seară de februarie, 2023, în bucătărie Nu m-am ambiționat să urc, ci să rămân ceea ce sunt. De aceea din orice unghi m-ai privi, pare că stagnez. ”Modul meu de a glumi este să spun adevărul. Nu e nimic mai hazliu pe lume...” GB Shaw, în calendarul de bucătărie.