Poezie

(Când frez, când negru)

din Un castel în Spania pentru Annia

1 min lectură·2 ianuarie 2010

Mediu

Când frez, când negru, când maro, -

acest pantof al lui Miró

pare, cum stă lângă o sticlă

cu vin, pe suprafața mesei,

că e, la rându\' lui, din sticlă

cum fost-a al Cenușăresei.

Scâlcit și vechi, e un condur

cu, însă, foarte ferm contur

(ca al cristalului de stâncă,

drept care și aduce-a prismă),

cu negru șnur, integru încă,

și-o indicibilă carismă.

Poți, cu asemenea-ncălțări,

străbate mult mai multe țări

și mări, între Tegucigalpa

și Tripoli, decât în otteri,

fără să te mai doară talpa

sau gleznele, ca pe globe-trotteri.

(Un har, se pare, analog

au și bocancii lui Van Gogh!)

Cât despre furculiță, Annia,

e ca-ntr-un joc de-a rece/frige,

în care-ți dai hiar tu strădania

să vezi în ce obiect se-nfige.

007.847

Șerban Foarță. “(Când frez, când negru).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serban-foarta/poezie/13921771/cand-frez-cand-negru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.