Două, Trei sau un pachet

[Andrei și Ioana urcă pe scenă, Andrei o ia de mână pe Ioana și îi spune pe un ton batjocoritor: ] Sărută-mă încă o data, Joacă-te în părul meu, Uită-te în ochii mei Și lasă-ți glasul să îmi inunde urechile, Spune-mi tot ce ai vrut să-mi spui vreodata Rezumă totul în două cuvinte… Apoi… Lasă trei lacrimi să curgă Prima pentru atunci când ne-am cunoscut Următoarea pentru tot ce s-a întâmplat între noi Iar ce-a de-a treia lacrimă să fie pentru desparțirea definitivă. Mâine am să plec, Nu știu dacă ne vom mai vedea vreodată, Nici că aș vrea să știu, Poate-ai să ma vezi la știri, Câteodată prin ale tale vise, Ziua, pe stradă, nu o să fiu eu Noaptea, mereu în spatele tău Dar nicăieri [Andrei devine melancolic, simte fiecare cuvânt pe care îl rostește] Atâtea zile Dimineți și prânzuri… Seara nu ne plăcea să ne vedem Aveam și noi motivele noastre, Eram prea frumoși ca să nu ne admirăm În lumina încântătoare a soarelui. Seara am fi fost obosiți și ne-am fi certat Ne-am fi plictisit. Mă plictiseai și ziua, dar erai frumoasă Iar frumusețea sexului opus mă încânta. [Andrei, amuzat] Atunci în parc, Ne-am cunoscut, curios, sub un castan, O castană a cazut din copac și te-a lovit în nas. Poc! A început să-ți curgă sânge. Shhhhhhhh. Eu, de pe banca alăturata, te-am ajutat Cu un șervețel. Mi-ai mulțumit și m-ai invitat la o cafea Mi-ai mai cerut șervețele, Þi-am spus să nu bei bere multă ca să nu mergi des la baie, M-ai lăsat de atâtea ori singur la masă De la prima întâlnire mi-ai consumat toate șervețelele. [Ioana începe să râdă isteric și îl sărută, Andrei o ciupește de fund și pleacă]