Apoteozarea Mării

Iți voi urma, matinal, calea naturală prin volbura valurilor

Când nisipul de pe tălpi va hotarî să te elibereze

Marea-ți va deschide porii, vei fi capabilă să-mi simți respirația subacvatică.

Voi alunga algele, doar coroana, din cele vii ți-o voi păstra,

Bolovanii se vor rostogoli din fața ta, speriați, să nu-ți rănească gingășia juvenilă.

Iar când nisip nou ți se va lipi de talpi, și praf de stele vei avea pe umeri

I te voi răpi soarelui.

Amintirea adierii tale mă face să juisez.