Poezie
Noaptea
1 min lectură·
Mediu
Îmi place noaptea.
Noaptea e întunecată și misterioasă,
Îmi place pentru că
Îmi ascute simțurile:
Noaptea, simt orice atingere, oricât de ușoara ar fi,
Noaptea, văd mai bine,
Noaptea am un miros specific, iar auzul,
Auzul, pot auzi chiar respirația accelerată a Angelei când se iubșete cu Andrei,
Ce dacă stau la trei străzi distanță?
Noaptea mă sperie, apoi mă liniștește,
Noaptea, mă chinuie,
Apoi mă alintă.
Noaptea mă provoacă să iubesc,
Să o iubesc
Și tot noaptea mă face să urăsc
Sau să o urăsc.
Noaptea sunt cel mai frumos din univers.
Și tu, noaptea, rămai tot tu,
Închisa în colivia luminată de veioza cu abajur galben-roșiatic.
Las cortina să cadă,
Sparg becul,
Am răni adânci în palme
Dar noaptea mă vindecă.
Noaptea-i bună.
Noapte bună.
002.108
0