Poezie
de vorba cu pomu
2 min lectură·
Mediu
De vorbă cu pomul
Am întrebat bradul căzut la pământ:
- De ce te-ai lăsat răpus de hățișuri
Să mori putrezind pământului rece?
Și blând; răspunsa-mi butucul cu multe tăișuri;
Cum herbul ca martor rămase pecete,
Că nu vântul, nici ploaia, nici anii trecuți,
Nici soare sau viscol a timpului rece
E boala ce face să moară tăcuți.
- Cum pot cunoaște pe sfinții din lume?
Sub stele, copacii puțin vor rămâne,
Și nu timpul vitreg ne este dușmanul,
Ci omul cu barda a lumii stăpâne,
Înfige în trunchiuri tăișuri păgâne,
Din trupuri de morți î-și face divanul.
- Cum pot cunoaște minciuna din gânduri?
Fățarnice vorbe ieși-vor din gură,
Pe afară-mbrăcați în dulce glazură,
Scriptura luminii-o preface-ntuneric,
Și chipul de bronz a marelui cleric,
Grăi-vor spre Domnul cuvinte de hulă.
Tresar în cutremur a vorbelor taină,
Privind la butucul prădat de-a lui haină,
Și văd mulți lăstari cum hrana și-o smulg,
Izvor rădăcinii prin lacrimi ce plâng,
Spunând adevărul, ce-a fost, ce-o să fie
Și spun lumii-ntregi Scriptura s-o știe.
Căci morții nu tac prin trunchiuri răpuse.
Căci are o taină prin Duhul ascunse,
Ca roade-nmulțite lăstari să răsară,
Cuvântul Scripturii în veci să nu moară.
( A se citi: 2 Tesalocieni 2: 3-12* și veți identifica personajul
din strofa patru, singurul om de pe pământ care printr-un
decret este numit „infailibil” ne-recunoscut nici de
Biserica ortodoxă ) [„ copacii” este simbolul oamenilor.
Judecători 9:8*, Luca. 21: 29* , e.t.c. ]
013.425
0
\"Din cuget cuvinte le iese din gură,\"