Selena

Nu există pe lume ceva mai de preț și mai trainic, mai sănătos și mai folositor în viață decât o amintire frumoasă și mai ales o amintire plină de farmec prin ceea ce este mai pur si mai inaltator, dragostea, cea care a facut poetul sa construiasca, prin magia versurilor, ,,poduri’’ si acolo unde nu exista, podul spre amintirea tineretii ,regasind astfel prin intensitatea trairilor, sufletul celui indragostit si aprinzand scanteia divina a dragostei, sentimentul cel mai pur, care face peste timp sa ramana un punct de foc in noi, nemuritor si infinit ce arde si straluceste pana in adancul cerului, asa ca nu putem fugi de amintirea persoanei de care am fost indragostiti candva, pentru ca ramane undeva in coltisorul sufletului nostru. Am gasit zbuciumul poetului dupa trecerea timpului sau dupa ceea ce a fost frumos candva…M-am pierdut in versurile tale, caci sunt de o sensibilitate aparte, plang sau rad…nu mai stiu sigur… Cu drag, Lena

O invadare de cuvinte din abisul sufletului tau, au dat nastere prin forta mirifica a versului unei poezii superbe, care face sa vibreze sufletul cititorului prin profunzimea intelesului si exprimare.Ai prezentat asa de frumos iubirea, evadand din propria persoana si parca ai incetat sa traiesti pentru tine, facand ca sentimentele sa te cufunde in infinit, fara sa gasesti o limita a simtirii, fiind sprijinul si speranta pentru fata oarba si ajungand sa o simti prin boarea parfumui si nu prin vedere…Dincolo de,,ochii goi’’, ai facut dragostea sa vorbeasca prin ochiul sufletului, capabili sa simta viziunea divinului, gasind alinare, intrunind in sine toate contradictiile, contopind lumina cu suferinta…Frumos si emotionant!!! Cu drag, Lena