Secu Ion

corupt de setea dorului traiesc in imnuri impusc din poezie o lenesa chemare pindesc o rugaciune cu ochii strinsi in ceara din poze fac un rebus cu gesturi cint de dor ma lasa armonia si

sunt rozator de coame adolescente cind vintul matura-n lumina stau linistit pe virful unui lac la pescuit c-o stea si-o blonda luna secunda-si scoate sutienul e noapte-n plug steluta mea

atinge o struna! simte-o... rupe-o.

fosnesc frunzele sub talpa copacului uscat de unde frunze? au ramas amintirile plingind trairile vechi au ramas soaptele fosnind a grai stravechi au ramas visele intredeschise formind ceata au

vreau sa cad ca ploaia din nori peste orasul care tocmai a cedat zgomotului undeva acolo se afla repaosul dintre copilarie si mine vreau sa sugrum tacerea ca pe o stinca imensa in cifre

Vulpoaica dulce alinare mi-a zimbit sub pleoape. Ma fura cu-nvalmaseala mai demult. Se simtea un ton de zbucium in artera linga piept si-mi lovi cu un albastru ochii mei, privirea ei, ma

plinge pianul raspuns de temut lipsit de dragoste fara bemol iubeste in cintec fara trecut si nimeni nu doarme codrul aluneca-n verde de zori sorbit de ochiul paunului orb în tirgul