Poezie
Valea Plângerii
1 min lectură·
Mediu
De un timp
nu mai spui nimic
închizi pleoapa pe umărul meu
și taci
ce liniște...
păsări în zbor
descalță norii,
pe cer, în turme
cuvintele pasc tăcute apusul
s-a făcut întuneric,
ce beznă...
îmi fac o torță,
învelesc în ea
toate amintirile mele
și-i dau foc,
iau toată vina asupra mea
și alerg spre tărâmul flămând
să beau din izvorul lacrimei.
001.930
0