Sebastian Liviu Ciorba

Intregu\'mi suflet caramelizat in fericire Eu ti\'l ofer pe un platou de stele Sa ai tot universul vast in tine Si chiar mai mult, intreaga mea iubire. Cu dulci placeri tu imi brazdezi

Voi cu zâmbetele fade Călcați pe aripa lovită, Striviți cu ipocrizia voastră Pe cel cu răngi înfipte’n suflet. Sufletu\' stigmat îmi strigă Ce-am cu el de’l fac să plângă.. Îl îndop cu

Imi fluturam fiinta in eter Umbland carari ce n’au fost cunoscute In ochi luceau bucatile de cer ...rubinul se’nchista intins p’alei. Imi cautam emotiile nebune Gustand din seva ce ne umple

Să plâng, să plâng,să plâng îmi vine Ș\'acum mai simt un gol în mine. Un gol plin de cenușă sfântă Cenușă de dorințe plină. Trecutul, trecutul, trecutul mă cheamă Să lupt, să nu stau ca o

Călătoream și ieri prin spațiile dintre voi și noi cu gura plină de căpșuni. Erau atât de zemoase și aromate că îmi lăsa gura apă, deși nu mai avea unde se scurge; mă întâlneam cu tot felul de ființe