Un corb ciugulea dintr-o stea,
Manjit pe gat statea de sange,
Oile fosneau sub cerul plin,albastru.
Lumina,luna.....alb....rece......
Isi lasa mainile pe obrajii mei.
Aproape ......aproape era
Ti –am spus ca….
“o sa-ti para rau!”
Ti-am spus….
Tu nu!
Tu nu!
Esti o vaca!
O vaca …. , o vaca naiva cu botul mare.
Ti-am spus ca…
“O sa-ti para rau!”
Ma doare nu stiu unde de ce simti
Nu mai scriu titlul...
Nu mai am rabdare si ma reped in tine..in obrazul tau..in noi.
In cinstea ta...dragoste
Asta este in cinstea ta.
Iti dedic tie acest moment.
Tu dragoste imi aburesti
este asa :
avem o greutate de ridicat.
o parte din oameni vor aceasta greutate fizica si valoroasa numai pentru ei.
greutatea se cuvine tuturor.
valoarea se cuvine tuturor.
bunastarea se cuvine
nu ma pot abtine sa ma uit pe pozele ei,
sa ii studiez trasaturile....
arata ca o pisica ciudata,
misterioasa..
nu pot pricepe in ce directie o va lua.
se uita la mine cu o privirede de papusa
Numai singuratatea naturii ma mai poate salva de nebunie.
Numai calmul si linistea unei pagini neincepute.
Iubesc desertul.
Aerul cald.
Drumul serpuit ce pare a nu se mai opri.
Nici o urma de
oamenii..
fiinte rele,
puse pe deformari,
deformari ale realitattii,
deformari ale piciorului,
deformari ale timbrului,
deformari fizice,
deformari psihice,
neuitari,
oamenii,
fiinte puse
vad ca lumea iubeste sa privesca la despartiri.
eu m am cam saturat.
m am saturat sa ma tot despart.
m am saturat!
mi s-a facut scarba de despartire.
o simt cand pleaca...
cand pleaca cu ce-i
incerc sa ne tinem in frau.
dar animalul din striga :
Vreau sa beau!Sa uit!Sa pot sa cant!Sa scap de greutate!sa scap de rautate!
vreau sa rad un moment ,sa scap un moment sa fiu eu un
azi am inmormantat poezia.
era prea slaba in fata omului.
prea fragila.
prea inocenta.
prea adevarata.
azi am inmormantat poezia.
am inmormantat-o pe ascuns.
am carat-o in brate si am
Poezia mea este
O realitate incorecta,
Un calcul o observatie,
Este de neacceptat,
Ma doare poezia mea,
ma trezeste cu tigara in gura,
ma face sa-I fiu sclav ei si tragediei
un sclav al
Tarfa asta nebuna si batrana ma urmareste
Doarme ca o gorgona,
Imi simte fiecare miscare,
Imi vrea fiecare banut.
Simt cum ma miroase
Cum isi asterne zambetu ala fals
Doar doar ce o cadea si
repet o coregrafie...
imi scarpin chibritul de cutia de aprins tigari.
afara cineva beat si suparat pe sistem urla din stomac.
pleaca si revine in fata pizzeriei de cateva ori...
acolo gasise el
totul este foarte scump,
doar la peste 500 de km acolo unde abia incepe viata,
gasesti sa te poti stabili.
asta inseamna sa renunt cumva la lume.
sa vrei sa traiesti din nou sanatos.
nu cred ca
Numele meu nu este poezie.
Vor fii stersi.
O canapea mustar picta intunericul.
Catifea visinie state ape umerii ei.
Revolta striga in intuneric.
Cutia neagra vorbea in peisaj
Reprezenta punctul
daaaaa.
e al dracu de frumos sa fii undeva in afara.
mmmmmmm.
suna futut de bine "undeva in afara"
hahaaaa suna de parca te-ai deconecta de la tot rahatu....
munca de rahat, bani putini , adica
gandul ca sanii ei ar fi putut fi ai altcuiva...
doar pentru o clipa...
pentru mine ..
hmm.
sa mai incercam odata..
am cunoscut-o de mica.
era...
cateodata ramaneam acolo...ca aproape
mi-am promis ca o voi nota pe fata asta,
cu gesturi nevrotice,ce vorbea impreuna cu ea si de una singura,
fata asta pasionata,
nelinistita,preocupata de nu stiu ce,
vorbea de personaje,
de
Era piatra asta in jurul careia ne strangeam...
Stateam pe ea,ne odihneam ..cateodata..
Mai ales dupa vatea ascunselea,sau dupa schimburi de surprize,
sau flori fete si baieti...
ce mai era?
mai
ei bine....
ieftin.
ei bine,
second hand,
ei bine,
cu containerul,
ei bine ,
pentru toata lumea,
ei bine,
concurenta,
ei bine,
cerbul!
ei bine,
lovitura mortala,
ei bine,
drumul
Nu-mi mai amintesc...
ce cacat faceam pe calea victoriei pe undeva pe la 4 dimineata?
eram cumva intr-o stare de revelatie dintr-aia de cateva ore.
umblam ca un prost.
haha.
era...am traversat
ei spun,
nebunul!!
eu spun :
\"frunzele cad\"
ei spun nebunul.
liniste,
liniste,
liniste!
in curte singur stau.
frunzele cad.
aerul este respirabil,
gardul inalt.
paturile unul langa
fetele se viseaza pe ele,
acolo in mijlocul scenei,
profiluri,culori,fata,
in focul reflectorului,
fetele isi ard sentimentele ,acolo pe altarul
imaginii,
minciunile,care mai de
