Poezie
Vis
1 min lectură·
Mediu
E noapte,cimitir
Și sufletele plîng ne-ncetat.
Cineva în durere s-a înecat,
Iar un fluture incolor
Încerca să se strecoare
Între vopselele mele,
Dar a murit spălat de ploaie.
E noapte,cimitir
În jur doar morminte reci.
Un nimeni spărgea liniștea
Cu un strigăt neauzit,
Iar o floare plăpîndă
Vroia să străbată asfaltul dur,
Dar a murit strivită
De umbra nimănui.
E noapte,cimitir
Și sufletele încă plîng.
001166
0