Poezii

Mergeam pe drum și mi-a căzut un înger în cap mi-a spart țeasta a curs sînge s-au topit creerii la soare, dar am mers mai departe cu îngerul în cap. El se simțea bine, eu mă rugam la

Din nou ploua si nu-mi vine nici o idee noua stau si sculptez vise in abur de ceai. Vad chipuri dragi ce le mai am, o vad pe mama, te vad pe tine, dar iarasi picaturile reci de

E seară, se văd pretutindeni umbre ce tac și merg pe furiș pe străzile ude. Umbra mea a încercat să treacă clandestin hotarul inexistenței mele, dar a fost oprită de strigătul

A crescut pelin Peste seninul sufletului meu Pentru a-mi omorî Tandrețea din priviri, Pentru a-mi păta Păcatul sfînt Sculptat adînc În subconștientul meu. Pelinul mi-a umplut gura

Iubite,să aprindem un rug Sub cerul uscat Și să ne dăruim inimile Unul altuia Pentru a le frige, A le mînca Și nici nu vom plînge. E și acesta un mod de a iubi. Iubite,să facem

Cu mînile întinse spre lumină Noi așteptăm să se coboare Întunericul Peste sufletele noastre adormite În picăturile de rouă a florilor. Întunecați și indiferenți, Sinucigași Cerșind

E noapte,cimitir Și sufletele plîng ne-ncetat. Cineva în durere s-a înecat, Iar un fluture incolor Încerca să se strecoare Între vopselele mele, Dar a murit spălat de ploaie. E

S-a rupt vena fericirii Și din ea S-a scurs zîmbetul Și lumina din ochi Pe mormîntul proaspăt Al amintirilor. Scrînciobul durerilor Mă amețește, Vrea să mă doboare Și să mă omoare.