Poezii

Nu ma tintui in cuvinte. Nu-mi rupe haina dorului in chinuri. Paseste, E odaia galsului meu, cu simfonii alergand prin tablouri, cu nopti fierbinti atarnand la feresti... Vezi, pentru

Buchet de dor cu glas de maree solara gleznele privirii si-au depus icrele -secunde de ceara- prin porii dilatati ai visului... si cantecul ochilor tai doua stele prinse in parul

M-am tuns iubito. Am mai ucis un mit. A mai ramas privirea sa-mi tund, sa nu mai aud a ei traiectorie. M-am tuns iubito. Si iar am ucis. Si tot mi-a ramas rea multa memorie!

M-a prins iarasi vantul de mana m-a aruncat in memorie rastignit de altarul viselor mele ce nu mai au liniste furtuna-i prea mare si multe corabii s-au scufundat in intuneric unde

Afara pluteste ispita-n deriva cu mine cu tine cu noi cu dragostea noastra duhnind a coliva cu soapte scuipate-n noroi. Si clatina iarasi in ceruri altare smulgand intuneric cu

Albastru cu zgomot si verdele apei in graul din tamplele parcului meu. batraniii invinsi -de plase- si porii copiilor tunsi pana-n punctul din urma asculta

Trenul trece trenul,zumzet mare se aude de departe fuge mita sub cosarca rața striga:La oparte! Si fugiti voi oratanii n-auziti ca vine trenul? El e mare si puternic! Voi,sunteti