Secunda verii

Mă mișc prin lumea a trei-a cu al trei-lea ochi deschis Plouă pe beton încins, parfum de tei, m-am pus pe scris Forjam un neuron, m-am prins debea când s-a aprins Wolfram în neon închis, când m-am trezit cuiu era stins. Pe foaie linii line, liniile-s pline nu-s rime albe, Nu le tai la baie ca liniile tale, nu-s rime slabe, Sunt tari ca niste boabe ce împart vorbe în silabe, Împart bucăți de verde-n plebe, torn bere-n halbe. Torn vinul în pahare și timpul pare acum să zboare, Percuții clare, când ploaia rece fierbe pe trotuare, Lumini fulgerătoare dezvăluie vârf de munte în zare Văd pasăre cu maslin în gheare când soarele apare Pe cer văd curcubeu, cucu cântă într-un stejar Prepar mărar într-un mojar, îl ard încet în jar, Măcar acum e clar că ar trebui s-o fac mai rar, Rămân în casă ca un zidar că sufăr de pojar, Nu vreau averi vreau multe primăveri fară dureri, Vreau să deschid beri cu frații mei în zi de vineri, Să ardem să ne distrăm să rămânem mereu tineri, Să râdem să fim liberi să ne păstram sinceri. Vreau să înțeleg substanță vieții înainte de a pierii Vreau să dezleg ce-au zis poeții, ce au predicat profeții Vreau să culeg roua diminetii să gust dulceața mierii Și la finalul serii vreau să prind din zbor secunda verii.