Dragostea îmi sufocă penumbrele. Nu este o satisfacție ci mai degrabă un stil de sinucidere emo. Urăsc felul în care se autoapreciază subcultura de tipul emo și încercarea de a tranforma
parfumul cu care ea
își agită nevrozele
clipește agățat în sticluțele
multicolore ascunse prin poșetele
minunelor demodate
ea vinde minuni
eu tai felii iubirea
este mereu naivă
I
Sarcastic...dar
mai înțeapă cîte un pai pe subt unghii iubirea,
însă în comparație cu presupusa și
libera indiferență,ea reușește doar
să-mi depășească
Ai ales, prin sărituri exagerate,
înălțimile norilor
ce aparțin zilelor viitorului,
pe cînd eu m-am trezit
pe mușchii norilor de cafea
a zilelor trecute.
Îmi clatini totuși
calendarul
Spune-mi să nu mai revin
și eu o să plec,
cu minciuna de mînă,
impus să escaladez
o stradă intersectată
de ignoranțele societății
ce învață să fie vizibilă
doar acum,cînd vreau
să mi se
I
În numele dragostei
război și pace,
lupte și ironii patrupede;
cel ce ne vede,
ne recunoaște,
prin ploaia murdară
cu barba căruntă și udă.
II
Nul și vid,
afară de
Mi-a promis paznicul de la poarta uzinei de dragoste
că în schimbul unei noi jumătăți nemaidorită de mine
voi deveni posesor a unei noi jumătăți de dragoste.
L-am mințit. Această veche și nedorită
Îmi căzuse printre degete
în praful mormintelor vii,punctul
ce ar fi trebuit
agățat deasupra unui i agravat
de întîrzieri neprevăzute.
L-au strivit,împrăștiindu-i
cerneala cu amestec de apă
Cei ce șoptesc imnuri
celor ce pleacă,
îmbătrînesc,
lăsînd urme de ceață
celor ce se împotrivesc
plecării.
Nu mai revine
printre albiile originii
decît cîte unul
și rătăcit
își înseamnă o
Înălțîndu-se, Fiul a privit spre pămînt,
oamenii își vindeau mîntuirea
-\"Dumnezeu a murit.\"
Îndurerat, Fiul s-a răstignit în cerul păcatului,
îl dureau înălțimile
de la picioarele Tatălui.
Dau în muguri
resturile insuficienței
la intersecția de anotimpuri
unde fluxul căldurilor interioare
mai urmărește
zborurile otrăvite
a picăturilor de negură.
Cîte un impuls de climă
puțin
Îmi conduc libertatea cu răspundere limitată
pe străzile orașului din imprudență îmbătrînit.
Nu l-am cunoscut tînăr,
însă doamna coliviilor de sulf
a ideilor abstracte,ce îmi cunoaște
substanța
și îngerii cad...și îngerii...
și nu în căutarea altor Dumnezei...
și nu în căutarea altor Nemuriri...
își desfac aripile și...cad în
Ispita Caderii...
și îngerii cad...și îngerii...
