Satis

Cred in alb Dar intotdeauna Am iubit rosul Si Am admirat verdele Desi Mantia pregatita Mi-e galbena Ca apusurile de aur Ale toamnei. Cred in alb, Stiu ca trebuie Sa cred in

Si timpul - Tot un copac... Dar frunzele lui Ingalbenesc mai rar.

EI Stateau pe marginea timpului Si-si aruncau amintirile - Una cate una... - Clipe traite, Spuneau ei Si se bucurau copilareste, De parca ar fi primit altele inapoi.

Nevoia de VERDE Ucide in noi Dorinta de ALB Nevoia de ROSU Ucide in noi Dorinta de VERDE Nevoia de ALBASTRU Ucide in noi Dorinta de ROSU Nevoia de ALB Ucide in noi Dorinta de

Iubesc lumea aceasta, Cu rasariturile ei de soare Si cu furtuni naucitoare Privind perverse apusuri. Imi place lumea aceasta, Pentru ca aici E tot ce am avut, Ce am, Si ce voi avea