saracut ardelean andrei florin

Inele vechi de argint strampte lucesc pe degetele noastre Lapsusuri si vorbe mute dainui-vor doar in mostre Culminand a noastre ganduri spre Craciunul de acum Prima zi e ca si astazi adapata de

Douazeci de mii de zile in douazeci de ani, douazeci de mii de clipe, poleite cu bani douazeci de sticle goale, din care am baut, douazeci de mii de litri de suc douazeci de fete pline de

Xiloida vaza sta neclintita pe dulap De ce nu se agita, de ce nu vorbeste cu mine Sunt eu vinovat, de ce nu se ridisa si vine, Cred in miracole natura/i moarta dar cu cap Sulfina din gradina

De pe bicicleta filez muntii si-i vad cum zburda in lume stand nemiscati ca o taciune infocata in focul de iarna ce este pe ei colosale imagini pitoresi uimitoare infiripan cu iarna aura

Ce-ar fi daca as pleca din pielea mea si-asi ramane afara cine asi mai fi eu, cum asi mai reactiona? asi fi ca si o balena pe uscat sau ca si un om in apa sau eu asi fi efemer m-as muta dintr/un

Desenez scrisul scris mai devreme la lumina becurilor care domină intunericul păsări cu pene greoaie nu mai sunt în văzduh sau culcat, dorm și în adâncul lor simt noaptea gândurile oamenilor zbor

Surasul meu cand ma gandesc in urma e vast si vreau sa ma visez cu/acele vremuri iar in acesi ani deacuma sa fie totul cum a mai fost nici lacomia noastra penru ani nu/i mai intoarce

In a negurilor tipuri se aud cazand siroaie Turme ude ce-n aval, pulbere se fac, sunt soapte Si cedau, cu lacrimi calde, spala focul lor in noape Pulsand dor spre dor, in ploaie , ce suvoaie, ce

Eu sunt iar cu mine însumi printre pădurea de stele, printre iarba ce despică lumea-n două eu sun iar, întodeauna, eu cu mine când e frig și când e cald, când se sparg norii și picur ploi ce

Fantezii extreme intre blocuri de piatra par conservate Pomii goi de lana nu/s si simpt trotuare reci Contopirea dintre felinare, strazi si poteci Coaguleaza rodul trairi inainte de a ninge

Timpul de demult nu poate fi cum a mai fost? De ce stam in acest sertar al timpului? Care intra in dulap depanand amintiri vechi.

Balotul de vid ce furios se/avanta Pe scaunul cel mut, in camera golana Angelic chipul sumbru si efemer in rama E poleit, figura/I adanca incruntata Rondele de purpura vorbesc intre

Poresc luminini strălucitoare aparpe cer ,pe ecran telefonul vibrează, din nori plouă pe cer, pe ecran șterg mesage de mult amăgite, de mult roase de șoarecii nopții dar plouă și ploaia udă

Obiectele nu vorbesc, privesc dar prin privirea lor oarbă nu văd nimic decât viața celor din jur sunt filate, sunt filmate dacă au valoare dar umbra lor rămâne de unde au plecat dacă ar

Impresiile despre o simpla vacanta o vacanta care este la randul ei obisnuita in sine sunt unice mă gandesc cum ar fi fară vacanță vacanță în care suntem fericiti și ne gandim cum ar fi sa

Flori tainice supracuprind cu-n colorit aparte pământul nostrumiluind de-aproape și departe, pe toată-ntinderea ușor pe-un înveliș floral cad stele din cer care mor ce nu cad în zadar ce

Scriu cu-u scris, din suflet rupte sunt cuvintele , duioase, ale mele care alunecă-nainte spre tot ce e scris să fie; Paradisul ce, cuprinde scrisul meu a mea dorință, defineșe a mea