fara sens

1 min lectură·17 februarie 2005

Mediu

acum o poezie vreau sa-ti scriu

dar parca nu mai stiu sa scriu

si plang

caci nu mai stiu sa rad...

tu vezi ca rad

dar habar n-ai ca plang...

tu crezi ca de vina este cineva

dar nu poti acuza.

mi-e dor nebun de munti,

mi-e dor sa ma saruti,

mi-e dor de pescarusi,

mi-e dor de fiori desi...

as vrea ca acest vers sa fie alb

dar nu mai stiu, si lacrimile ard...

ma crezi, probabil, fericita

dar nu sti ca in teatru-s ratacita...

si crezi ca totul s-a pierdut

cand, de fapt, nici n-a-nceput

si-as vrea sa-nceapa cu adevarat

sa ne regasim dupa neant...

si habar n-ai ca sunt absenta

cand alte buze ma saruta...

si habar n-ai ca nu e vina ta

si, poate, nici a altcuiva...

si stiu c-ar trebui sa scap

de mintea mea din cap...

022.378

sanziana. “fara sens.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sanziana-0011571/poezie/106681/fara-sens

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Imi place jocul de cvinte pe care il folosesti. Dragut.

un text jucaus. Drama e undeva pe acolo, insa ai mascat-o suficient. e bine asa.