SANTO ION

Singur Cu intreg Universul, Stam fata in fata, Ne privim direct in ochi. Cine va disparea primul?... Eu sau Universul?... Sau poate ca de fapt, Niciodata nu a fost, Un Univers, Sau poate ca

Sperante,vise,prea multe dorinte, Toate sau prabusit Acum. Cind am aflat cu stupoare Ca Tu nu mai Existi deloc. Dar unde erai Tu in realitate? Unde stateai pe un scaun,in camera Ta, Scriind la

Chiar daca voi pastra Tacerea Pentru Eternitate, Oricum-cuvintele nu spun nimic, Si muntele pastreaza tot tacerea- Dar impunatoarea sa prezenta Nu lasa nimic ca sa-l doboare. Chiar daca nu am

Si iata-l ca apare: Un Suflet, Nefericit si obosit de calatorii Prin intreaga lume, Gol si sarac-pierzindu-si toate Succesele si chiar Norocul, El paseste la nesfirsit Prin Usi si coridoare

Cind Eu incep sa uit de Mine insumi, Si cand incep ca sa visez, Despre Taramul Nicaieri, Mainile mele incep sa creeze Impreuna,fara Mine, O mica pictura. Despre Ce?... O mica pictura despre

Intr-o noapte m-am visat Ca sunt un Mare Zeu, Inconjurat de Lumina si Putere, Cu milioane de oameni Aplecati umili la ale mele picioare... ...In alta noapte m-am visat Ca sunt un sarman

...Si m-am unit cu Tine Atat de profund, Incit Noi am devenit, O singura Fiinta... Acum,respiratia Ta, Este si a Mea. Acum,privirea Ta, Este si a Mea. ...Si m-am unit atat de profund cu

Si m-am obisnuit atat de mult Cu a Ta prezenta incit am ajuns, Intr-un final,sa uit cu totul de a Ta existenta. Si adevarul este ca nici macar nu mai imi pasa Daca erai acolo,sau nu... Doar cind

Intr-o noapte am inceput sa ascult Sunetul Tacerii... Iar in acel moment Toate simturile mele Au fost cuprinse, De vibratiile Pamintului,Apei, Focului,Aerului si al Mintii. Tu,Prietene,ai

Imi doresc atit de mult Sa-l ating pe Acela Care nu poate fi Atins Nici cu miinile,nici cu privirea, Nici cu gindul macar. Imi doresc atit de mult sa-l ating Pe Unicul Care nu poate fi Atins.

In aceasta seara,Iubito, Am inceput sa numar atomii Trupului Tau, Si a mers destul de usor Pana am numarat primul bilion. Abia atunci am realizat Ca timpul vietii mele este mult prea scurt, Sa

Dupa ce mi-am distrus Toti inamicii mei Din lumea exterioara, In sfarsit l-am intilnit Pe cel mai mare inamic al meu, Ascuns in adincul interiorului Meu, Cel care nu ma lasa Sa zbor sau sa ma

Tu poti spune ca dorintele Mele Nu au nici o importanta In ochii Tai. Deoarece Tu crezi Ca esti Centrul Intregului Univers. Ai dreptate. Dar,chiar si firul de iarba Este Centrul

Sunt un Fir de Iarba Nascut din Altul care sta sa moara, Ma lupt cu buruienile care ma-ncojoara, Ma lupt ca sa ma inalt, Lumina soarelui sa ma atinga Si sa ma intareasca, Doar pe Mine, Firul

Am incercat sa separ Apa de foc,pamintul de aer Si cerul de stele, Crezind ca ele vor ramine in viata, Dar am uitat,Eu Suflet amarit, Ca ele exista doar intr-unul Singur, Ca si un inseparabil

Stau singur in camera mea, Si astept,astept,ce sa se intimple?.. In camera mea,nu este nimeni,doar Eu, Si o biata oglinda. Si din oglinda cineva ma priveste, Cu ochi straini si goi. Cineva in

Fericirea soseste de la toate Cantecele traditionale ale natiilor Inima-mi se umple de beatitudine Caci Eu intr-adevar ma regasc In toate natiile si religiile Risipite in cele patru

Tu si cu Mine, ne place sa ne mintim, Privindu-ne direct in ochi. Deoarece Adevarul ne-ar ucide pe amindoi. Deci, Tu ma minti intotdeauna, Iar Eu te mint mereu. Unde este totusi Adevarul?... Se

Mi-am luat o noua camasa, Stralucitor de alba, Si mi-am umplut sufletul De cele mai intunecate ginduri- Asa ca am ramas mirat, Cand am ajuns la Tine acasa, Si Tu nu mi-ai apreciat deloc, Noua

Cind Tu nu mai ai nimic a spune, Nimanui din jurul Tau, -Caci,Da,soseste odata Timpul Pentru Fiecare Cand toate cuvintele din Univers Au fost rostite- Atunci,doar stai- Undeva intr-un loc

M-am nascut ca sa devin Un Mare Pictor. Toate culorile mele cu care pictez Sunt Cuvintele intregului Univers Iar pinzele mele pe care astern culori Pot fi orice tip de hirtie aflata in

Cand am realizat Ca am nevoie de spatiu Pentru existenta Mea, Am inceput sa-mi cunosc Sufletul, Putin cite putin,pana cand, Sufletul Meu a devenit Universul. Si de atunci-Am destul

...Ma aflu inchis intr-o mizerabila Taverna intunecata, Paianjeni mari impodobesc taverna Cu pinze uriase, Iar Eu sunt izolat de restul Lumii, Deoarece nimeni nu a mai fost aici

Multi au dorit sa ma schimbe pe Mine In ceva diferit de ceea ce sunt cu adevarat. Crezind ca fac bine,de fapt, Ei dureros ma raneau! Lasati Oamenii doar sa Fie! Nu proiectati asupra