Poezie
Nici un cavant
si vine noaptea iara
1 min lectură·
Mediu
nici un cavant
S-au inecat cuvintele-n tacere
m-au prigonit in pestera de munte
si vine noaptea iara de ma cere
si-mi tremura in suflet si pe frunte
s-a despartit cuvantul de cuvine,
mi-a pus in gura clopot sa ma doara
nimc n-a mai ramas sa ma alinte
cand a plecat din dragoste sa moara
dar care maini de-acum o sa mi-l poarte-
cand merii-s goi ,ce-ai mai putea sa scuturi?-
ajunsa-s iar la margine de moarte,
ajunsa-s iar saraca printre fluturi...
mi-au inghetat cuvintele pe umeri-
povara grea de stele si cenusa-
cand fluturii sunt morti mai poti sa numeri?-
si cine-mi mai deschide-n cer o usa...
mi-ai tot lasat cuvintele sa moara,
nici un cavant n-a mai ramas in mine
mi-ai pus in gura clopot sa ma doara
si-am inghetat pana-am ajuns la tine...
Sanja-Adriana
001371
0