Sandulea Cristina

Prietenii mei, Au facut niste zmei, Si s-au dus la circ cu ei. Incepusera sa faca o scamatorie Intr-o palarie, Mica, mare, Nu conteaza care. Palaria neagra, iepurele alb, Dar era atat

Intr-o zi, de la mama am primit Un balon umflat cu aer. Oare ce-o fi? E o minge rotofeata, Cu culori ea colorata, Sa-nveseleasca pe oricine Vrea sa joace.

Ea e buna si frumoasa, Ca o zi de primavara. Cand se uita printre flori, Soarele rasare-n zori. Are maini de aur pur, Si priviri de trandafir!

Iarna greu s-a dus Si frumoasa primavara A sosit cu mandrul sau alai, Pe taramul tarii noastre. Florile-au inflorit, Copacii s-au impodobit. Peste tot e veselie Si-armonie

Pe un camp cu flori Albe, rosii, albastrele, Zburda veselii copii, Ce-n vacanta au intrat. Ei un an au invatat, Ca-n vacanta sa se joace Ziua toata. Vara toata a trecut, Toamna iar a

Ea la scoala-nvata bine Si la viitor gandeste, Ca asa-i mai bine. Pe ea profesorii o plac Si o asculta intotdeauna, Cand cu mana-i ridicata. La lucrari scrie corect Si o nota mare ia.

Draga mama te iubesc Chiar daca tu nu ma crezi Eu iti dau in dar o floare Un simbol ca fiecare. E floarea inimii mele Ce in dar ti-o daruiesc Sa-ti aduci aminte Ca pe tine eu te

Sus pe cer, De pe bolta instelata, Le arata calea o stea. Ii indruma pe crestini, Catre grajdul luminat Sa il vada pe Iisus, Cel nascut in paie. Animalele inconjuru-i stau, Sa-l

Neamul nostru, Un popor trainic, In istorie viu, Cu legende neuitate, Scrise intr-o pagina de carte, Transmise din tata in fiu Si apoi la toti romanii Sa-si cunoasca viu stramosii.

Zori de ziua peste vesela natura, Soarele prevesteste o zi cu lumina si caldura, O zi insorita de primavara, Pe taramul romanesc, Taram iubit, taram uitat. Oamenii pornit-au catre camp

La inceput de drum, cand toamna scrie, Intr-un caiet cu fila maronie, Miscate litere -cocoare-, Batand vazduhul catre zare, Acum, venit-a in dar o carte. Rasplata trudei de scolar,