două așteptări

nu știu să iubesc apusurile - simt cum îmi sfâșie privirile

ascunse în spatele irișilor plini de visare

corbii îmi ciugulesc din ochii lumina - miroase a început de iarnă - simt cum două mâini culeg ultimul boboc de trandafir

de pe rugul cu spini

inspir adânc - e încă răsărit în mine și îngerii de zăpadă se mai pot vedea chiar dacă sunt atât de departe - îi pipăi încet cu sufletul - sunt încă acolo

în timp ce iarna cade asemeni unei avalanșe din cer - țipătul din mine a scuturat norii

zăpada doar...uneori mă pătrunde - fulgii au ajuns să cadă adânc în stâncă sfărmând-o până la sânge

întind palma din care mi-au crescut două așteptări și tac în

mijlocul unui alb perfect

eu doar...sunt singura eroare ce stă și plânge în timp ce în mine și în afara mea ninge atât de frumos