Poezie
priveste cum...
priveste cum...
2 min lectură·
Mediu
Priveste cum aluneca - precum un fir de nisip in clepsidra
Timpul meu, fiinta mea spre coordonatele vietii tale.
N-as putea sa precizez daca se vor intersecta,
Daca se vor insoti paralel sau vor continua impreuna.
Iata iubitule, chiar iti apartin cu adevarat!
Ma privesc in oglinda clara si ma intreb ce va urma...
Am mizat totul pe o carte castigatoare
Insa nici acum nu stiu daca jocul este valabil.
Ce calculati au fost pasii nostri spre a se intalni...
Ce magnetism obiectiv si fara nici un procent eroare...
Dragostea mea, cat de straina imi sunt acum
Si cat de mult iti apartin pururi, numai tie.
Tu esti punctul meu de reper, eternul meu infinit
Si nici nu stiu daca reprezint pentru tine macar un punct de afectivitate.
Tu esti poarta prin care tind sa ma implinesc,
Dupa ce chiar tu mi-ai ratacit eul
In interiorul prismei cu o mie de fete a sufletului tau.
Daca ma vei expulza din individualitatea ta distincta,
Nici nu voi sti sa ma regasesc caci,
Voi trai o vesnicie ratacind pe langa mine insami,
Ca un pamant rotindu-se pe o orbita in jurul sau.
Nu imi pot demonstra fenomenul prin care m-ai facut captiva
A propriei mele libertati de a te iubi.
Oare prin ce fluid invizibil ai aplicat legea
Prin care dorul meu ma inlantuie strans de inima ta?
Iata iubitule, chiar iti apartin cu adevarat!
Ma privesc in oglinda clara si ma intreb ce va urma.
Am mizat totul pe o carte castigatoare,
Insa nici acum nu stiu daca jocul e valabil. ăș
001980
0