Acvatică

Nu mă pot defini pe deplin

decât ascultându-mi unduirile valurilor.

Le simt pipăind malurile,

sondând adâncimile,

centrifugând undele tulburi…

Vreau să cred

că m-am liniștit în albia

pe care mi-am croit-o erodând,

Căci am rătăcit acvatic ceva timp dar am găsit izvorul ce-mi inunda pătimaș diminețile.

Obsedată de structuri moleculare și sensuri,

de limpezimi și rumori,

Mi-am ascuns vorbele

în tăcerile ființelor acvatice

și în împietririle coraliforme,

Negand fluviul de lavă

care-mi traversa adâncimile

și plonjând disperat

în apele înghețate ale luciditătii.

M-am întrebat ce cadențe șiroind din spargerea valurilor să mai susur în vreme ce soarele îmi incendiază oglinda apelor;

Pot iradia cu aceiași intensitate, pot ține ochii deschiși sau mă va devora lumina?

Însă apele mele ard, iar și iar, sorbind din șuvoaie

Iar un istm ce se înalță din ape crește din inima mea marină.

Indiferent de refracția razelor, diminețile vor avea același ritual, chiar dacă le voi savura tăcut sau arzând.