Nu este o poezie de dragoste.
doar chipul tău, ca un condens pe retina mea.
Au revărsat și râuri și pahare,
iar eu nu mă pot abține să te uit.
Nu căni de cafea murdare
și flori urcate pe
A opta zi sunt eu.
Cu voce metalică și ochi spiralați
alergând după tramvaie mov
cu o paletă de muște.
Mă numesc miezul nopții,
calm dormindu-ți pe prag
în așteptarea cuvântului sferă
care să
Băi, Ioane...
Multe băi cu faianță ciobită
Și hărti din mucegai
Arătându-ne drumul spre bunici,
Morminte de aburi pentru fiecare dintre noi,
Spălându-ne de amintirea
Focului mâncat de
răceala mea ca un proiect pe termen scurt
aluna dintr-o bomboană învelită
în nucă de cocos * răceala mea *
fuga mea de cămăși și blazoane
desprinderea de clădirea liceului
vacanța mea de
SH