Poezie
Plec...
1 min lectură·
Mediu
Eu plec. Și nu mai vin nicicând
N-am să vă văd de-acuma înainte
Trist este totși că nu-mi vine-n minte
De despărțire nici un gând...
Așa că n-o să-mi iau la revedere
Nici n-am să trec să vă mai văd ultima oară
Doar vă urez acuma o fericită și plăcută seară
Și-am să vă las cu-a voastră veșnică durere.
La voi durerea-i cu adevărat nemărginită
Voi plângeți mai tot timpul și bociți
După avere, sănătate și după iubiți...
Ființa voastră doar fericirea o evită.
Dar nu mă doare, doar eu plec acum
N-am să mă-ntorc nici de-aș fi obligat.
Eu vă previn: cum voi ieși din încăperea asta, v-am uitat
Nu e nimic ca să mă facă să mă-ntoarc din drum...
În urma mea nu las nimic, nu las copii, nevastă
Nu las vreo casă construită, nici vreun copac plantat
Voi face tot ce pot ca să mă las uitat
Ca să dispar, așa cum pot, din lumea voastră.
Gata-s plecat! Și totuși parcă nu am făcut tot
Cred c-ar fi trebuit să-mi iau la revedere...
Îmi pare c-ar fi fost un fel de ultimă plăcere
Însă acuma sunt plecat, să mă întorc nu pot.
002278
0