Poezie
Remușcări
1 min lectură·
Mediu
Azi dimineață m-am trezit în corpul meu,
corpul meu pe care nu îl mai suport,
în care s-au adunat toate relicvele
iubirilor trecute și ale-mi vâscoaselor plăceri.
-Cu ce drept îmi bântuiți voi zilele?
Fiecare rid sculptează trecerea unei femei;
fiecare fir alb înfățișează imaginea trădării;
fiecare cută poartă în sine stigmatul plăcerii.
Vai, Doamne, cadavrele fostelor iubiri m-au devorat;
iar eu n-am păstrat nimic pentru Tine,
nici lacrimi, nici patimi n-au rămas.
Mi-e teamă că n-am ce să-Þi mai închin.
Prea târziu.
Plâng.
001922
0