Poezie

Chemarea

din adancuri

1 min lectură·23 martie 2002

Mediu

Știu, iubita mea;

Te rugam de multe ori s-apari

Încercând chiar să-ți arăt calea;

Iartă-mă, atunci eram bolnav…

Dar să știi că văd, în urma meditației

Și mă simt acum mai bine,

De aceea-ți scriu, să nu-ți faci griji!

Te iubesc, mereu vei fi cu mine!

Așadar, chemarea nu-și avuse rostul

Tu de vrei înțelege paradoxul,

Căci a mea strigare-i din Infern

Iar tu meriți frumusețile din Eden.

Pentru asta, tu acolo stai;

Și-n momente de greu trai

Să fii tare, fără milă!

Căci din când in când te voi striga,

Ca să vii, eu în genunchi voi implora,

Dar te rog pentru atunci: să nu m-asculți,

Iubita mea!

Și să fii foarte-atentă,

Câteodată iți voi spune

Că-n final totuși e bine:

Ce dacă durerea este densă?

Presărată e cu fericire-intensă!

Și ce dacă-i suferință-n astă viață…?

Vezi, te-ai și schimbat la fată!

Te rog iar să nu ai milă,

C-al meu timp aicea curge…

De-o să vii, de o să vină,

Important e adevăr de vom alege!

Eu, mă simt acum mai bine,

De aceea-ți scriu, să nu-ți faci griji,

Te iubesc, mereu vei fi cu mine!

002.917

Sabadas Mihai. “Chemarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sabadas-mihai/poezie/16106/chemarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.