S

Se incearca sa se manipuleze omul. Si manipulare este tocmai atunci cand cel manipulat nu isi da seama. Tocmai aici este problema. Credem ca multe din optiuni ne apartin noua si tocmai de aceea nu mai incercam sa fim lucizi...

Feminismul este o boala psihica (locru atestat de toti medicii psihiatri) iar o egalitate perfecta intre barbat si femeie nu poate exista. Dezvoltarea psihicului femeii incepe de la varste foarte fragede si o ia pe un cu totul alt drum ca la barbat(nu are rost sa detaliez). Si tocmai de aceea rebuie sa fim foarte lucizi cand incercam sa realizam aceasta egalitate. Ea este necesara daca este infaptuita asa cum este normal.
Oricum, in mare, egalitatea s-a infaptuit iar cele care inca militeaza intr-o maniera extremista...de multe ori sunt femei divortate.
Feminismul si feminitatea...iata doua trasaturi antagonice. Iar egalitatea tocmai asta vizeaza: pe plan social persoana de sex feminin (feminitate) trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca barbatul. Cat despre feministe...ceea ce ele nu realizeaza este ca feminismul inseamna tocmai trasaturi barbatesti la o femeie(o imitare)

Exact ce spuneam si la \"Ispita luciditii\"; rigurozitatea; sa intelegem, sa avem vointa de a intelege cea ce se intapla, sa avem curajul sa dam la o parte cliseele, prejudecatile, si uneori chiar imaginea visului in care traim. Desi nu este foarte usor, foarte placut; nu ne \"seduce\", totusi vom putea capata un pic din libertatea luata (pentru ca tocmai asta face manipularea, ne ia din libertate)

Ispita luciditatii apare la tot pasul din fel de fel de motive. Problema este ca luciditatea in sine apare din ce in ce mai greu. De cate ori am acceptat ceva fara macar sa ne intrebam care este semnificatia, de cate ori am incercat sa analizam un eveniment, un fapt, o informatie astfel incat sa eleminam orice manipulare, orce influenta exterioara? Pentru ca, in majoritatea actiunilor noastre ne lasam prada unei vointe independente de noi, uneori inexplicabila.

1. Inrebarea \"cum putem sti cand visam si cand suntem in stare de veghe?\" dupa cum spune si Descarte o putem considera ca unul din motivele care ar trebui sa ne faca sa privim mult mai atent, mai riguros ceea ce este in jurul nostru, si sa realizam ca unele certitudini sunt in esenta lor incertitudini. Ceea ce am vrut sa scriu nu este o cauatare de criterii cu ajutorul carora sa percepem ceea ce ne inconjoara, ci ar putea fi lucrul care reprezinta punctul de plecare a cautarii criterilor: sa realizam ca multe certitudini sunt defapt incertitudini, ca multe lucruri care le trecem cu vederea au ueori o alta insemnatate si ca, de asemenea foarte mult din ceea ce luam ca adevarat nu este asa intotdeauna (poate ne-a fost impus din afara, poate am pornit de la o premisa gresita, poate ceva din rationamentul pe care l-am folosit este gresit, etc.)
2. perceptia majoritatii nu este obligatoriu sa fie cea a realul. Realul uneori poate sa nu fie vazut de nimeni sau poate fi vazut asa cum este el doar de cativa dintre noi.
3. \"De aceea certitudinea a ceva ca fiind real tine de o adecvare intre ceea ce asteptam sa gasim in camera noastra si ceea ce am lasat\" este posibil ca atunci cand am lasat sa nu fim lucizi, iar atunci cang gasim sa fim oarecum confuji.
Certitudine de aceea este dificil de stabilim numai empiric.
4. Pe ceea ce percepen vizual am ceat conceptele, insa
acestea sufere de multe ori modificari, sau au fost modificate inainte ca noi sa le fi primit. Nu toate conceptele vin in urma vizualizarii, mai exact in urma perceperii emiirice (sunt concepte aposteriori dar si apriori)
5.\"daca vrei sa gândesti ia in considerare relativitatea
realitatii in fata violentei propriei tale gândiri\" - tocmai aceasta realitate relativa care este perceputa de multi oameni (mai mult sau mai putin mediocri) ca o certitudine ar putea sta la baza unei usoare \"violente in gandire\"

Cu riscul intristarii; din moment ce omul poseda acea facultate superioara numita ratiune, este pacat sa nu si-o foloseasca. Si cum altfel am putea constientiza ceea ce este in jurul nostru, acele mici sensuri care apar din loc in loc, decat prin rigurozitate...

In istoria universala au existat destui oameni care au suferit pentru ideile lor. Noua, astazi, nu ne mai cere nimeni sa suferim fizic. Practic, este mult mai usor, acum, sa realizam ceva, sa schimbam ceva. Dar, in mod paradoxal, tocmai acum, multi spun ca nu mai au pntru ce lupta, ca nu mai exista nici o speranta. Totusi logic este sa incercam sa fim optimisti, nu?
Scuzati greselutele.

Si totusi in romania preturile sunt foarte mari. Chiar daca cartea isi merita banii, totusi este destul de greu sa o cumperi.
p.s. Sunt foarte multi autori buni care nu reusesc sa-si tipareasca cartea din cauza unor politici editoriale strict economice.