ruxandra steiaru

Un colt de luna stramb Si-un caine cascand, Scuturand noroi… La colt de strada noi, Razand… Un batran mergand incet, Caci nimeni nu-i grabeste viata Si un slujbas dormind

Dumnezeu ne-a lasat In iubire Cuvantul departe sa-l ducem Dar eu-n ratacita tacere m-am tot indepartat de-a Lui cruce… un suflet am si e rece, sterp si needucat… Dumnezeu ma priveste cu

Crucile nu se rastoarna Si nici cer nu se desprinde Cand tu ratacesti in goana Cu un dor de-a ma cuprinde… Ploile nu se usuca Si nici norii nu se lasa Cand grabiti pasii iti

Din razele pieptului tau Strapungeau neputintele glasul… Niciodata nu ti-a fost mai greu Pasul… Peste mari si tarmuri acum e noapte… In roua noastra vara ne-acopera de umbre… Sub valurile zarii

in avalul gandurilor mele s-a nascut moartea, plecand de la amonte, unde zambetul copilariei mele nu se lovea de pietre ci cobora lin , cu aripi in brate, in rasetul padurii ce stia c-am sa

si las ceasca mea sa cada peste masa ta murdara ce cu pumnii tai deasupra sta sa cada... si las ceainicul sa fiarba si in ochi sa ti se zbata acel cuvant ce-ti rascoleste fiinta toata... si

buzele tale sangerii tremura pe tampla mea crapata... falangele tale, atat de tarziu prin trei fire de par, ramase lang-ureche ma piaptana cu drag... cand te-asteptam in prag plecai spre

Un colt de rai m-asteapta Sau poate un pamant Topit in lava arzanda Ca un butoi de smoala.. Sceptica si flamanda Printre pacate ma caiesc; Stand cu talpile in lut, De-ndoieli nu

Ma infrupt cupid din pacat Savurand inavuabil un farmec cabalistic, Zburand cu un elan exorbitant Traind doar cu credinta unui neofit. Prefirez prin mine dorinta de credinta Privindu-mi

Ploua cu roua, Ploua cu noi, Pe buze-amandoi Uitaram cum ploua…

Trenuri prind si trenuri pierd; Brate ma lovesc, Pe brate ma dezmierd; Drumuri se-ntalnesc, Drumuri se bifurca, Jos e apa, Sus e stanca, Jos e groapa, Sus se sapa Si de-acolo se

In fiecare ceasca si apa ce o torn Simt viata cum se zbate In umbra mea de om…. In fiecare ram ce leagana o clipa Simt fiecare mut cum tipa… In fiecare usa Pe-afara ce se-nchide Vad dor pe

Cu florile ma-mpac in raza Cand cu petale-mi ung de zor, Cu roua , tamplele de dor Tinand dorinta treaza… Cu soarele ma-mpac cand arde Si pleoapele-mi incrunta Caci lumineaza

Vino dincolo de vorbe Si spune-mi ce-mi doresc s-ascult, Caci de tine unui tremur Trupul meu ii cere mult… Vino dincolo de noapte Sa rasar in dansul tau Caci numai ale tale soapte Imi

Cu mainile de gand muncite Imi sap in vesnicii Destinul… Ma amagesc cu sublimul… Cu mainile de cer sprijinite Imi sorb printre degete Seninul… Ma amagesc cu destinul…

Cand mama plange, Stiu; Si tata buzele isi frange, E tarziu… Cand intre ei incep Cuvintele sa moara Se pierde o viata-n urma lor Si clipele incep sa doara, Si un copil in mine plange… Si

Dincolo de soapte ,sufletul imi urla; Dincolo de atate ,nimicuri se aduna; Dincolo de umbra ,talpile imi umbla; Dincolo de linisti ,stapaneste o umbra; Dincolo de zambet ,e un plans

Inapoi dezgrop, In singuratatea mea ,clipele… Era un trup firav ce alerga in livada; Fraged ca fructele parguinde in soare… Cu gleznele-ncordate Si fruntea cu sudoare, Cerului zambea,

Trăim intr-un trup Ce-i una cu pământul… Oglinzile ne amăgesc Cu imaginea vacuității; Carnea-mbătrânită- Perdeaua tinereții; Resemnarea ce se lasă- Cortina vieții; Chipul ,proteic E-n roua