Poezii

În nemișcarea timpului și-a zidului de piatră Bat clopote din vatră, de două mii de ani, Timid susură râul în neclintirea seacă A mătcii pietruite în calea-i de dușmani. Curg drumuri șerpuite

Visul de piatră sură imi lunecă in cească Si tot sfărâmă-n cale,cu rotile, -o calească. Desfășurându-și tandru fiorul tremurand, Atent se prăvălește și redevine gând. Iar sfera smaraldină