Un copil gandea candva
Ca in noaptea cenusie
Nu se poate nici umbla;
Nici nadejde n-o sa fie.
Cerceta cu frica mare
Intunericul vietii,
Neafland vreo rezolvare
Spre primirea
Și uit. Uitarea mi-e de gheața,
Mă-ntorc mereu în negrul vis;
Ușor vă e să-i spuneți viață
Ne-nțelegând câte-ați omis.
Revin. Și cred în marea milă
Ce veșnic nu mă va uita.
Încă sperați că
Cum sa-ti spun ca te ador,
Copilas cu ochi de piatra,
Cand in lumea mea desarta
Simt ca-ncet incet te-omor?
Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Ca esti totul pentru mine,
Cand uitandu-ma la tine
Ma
Copil sunt mic, nestiutor,
In lume singur, pierzator!
Nu pot sa lupt. Si nu-nteleg
De viata cum sa ma dezleg.
Degeaba-ncerc, degeaba vreau,
Nu stiu sa fug, dar nu zic \"au!\".
Sa plang, sa
Iubesc singuratatea si noptile cu luna,
Albastrul ce coboara,incet,pe-a ta cununa...
Urasc sperante verzi ce-n ochii tai sclipesc
Si noptile cu stele cand singur ma trezesc...
Iubesc
E liniste... si tac si plang...
Si-apoi e zgomot, iar eu sting
Al meu avant; si-i iarasi frig
Si simt ca trebuie sa strig,
Sa tip ca totu-i rece si nimic
Nu ma-ncalzeste. Sunt prea mic.
Ciudat! Ce usor pot trece de la extaz la agonie si tristete profunda.
Se intampla lucruri noi, lucruri frumoase, tristete adanca, disperare repetata, toate izvorate din strafundurile sufletului meu
