rusu ligia

Mă înec în tăcerea albastră... și daca te vei intoarce din somnul tău, mă vei simți atât de adânc, pășind în umbra ta… Zborul, a rupt inima mea mă simți?

…ziua era ca o noapte destrămată; dar tu… …prinde-mă de mână, iar călătoria se va termina atunci când eternul

Am întins mana… în aerul verde în speranța că, te voi atinge Dar tu nu erai decât un chip de înger mort, cu stele în loc de ochi și giulgiu în loc de haine. Dar eu… te iubeam și te doream de

în tacere... Mă topesc…la umbra cuvintelor tale… și ai ucis zâmbetul fluturelui ce încă nu s-a metamorfozat… i-a rămas…doar umbra presupusei fețe și un zambet mort în bătaia vântului ce mișca

timp.. Lacrimile inunda orizontul insangerat.... monument.. de tacere. Gandurile cad in mormantul palmei... clepsidra de cuvinte imi sopteste: \"Scrinul viselor s-a

nu am sentimente… …geniul obscur își plimba pașii printre zdrențele de lună în care se oglindeau…sarcastic parcă… resturi din statui de ceară… …i-au inchis zâmbetul într-un cuvânt și

abisul negru închis… vântul ridica ecoul prăpastiei ce se întindea înaintea mea…pe notele mute ale unui cântec surd…