Poezie

Un prost

Meditatie

1 min lectură·4 octombrie 2024

Mediu

Prostule,

De ce ești prost?

Stai și rumegi fără rost.

De ce-a trecut? Sau a fost?

Stai și-ți plângi aici pe coate,

Stricând a ta sănătate,

Mergi tărâș prin mintea plină

Și te cerți cu biata vină.

Las-o dracu'-n ea de boală,

Că-n tine de se răscoală,

Trupul, de l-ai vindeca

De prostia altuia.

Că-i depresie sau prostie,

Știe-ntreaga omenire,

Că dacă te-nsori cu dracu',

Mai mori și de sărăcie.

Pune mâna și zâmbește,

Mănâncă bine și gândește.

Și de frig nu te mai plânge,

Că nu-i frigul de pe lume.

Lasă dragostea să intre,

Învaț-o și ia aminte,

Că dragostea de părinte

Nu se schimbă, nu se vinde.

Dacă tu cu-ai tăi frați

N-ați avut mame și tați,

Poate aveți ocazia voi

Să fiți mult mai buni ca ei.

00350

Rusu Gabriel Alexandru. “Un prost.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rusu-gabriel-alexandru/poezie/14183165/un-prost

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.