Părăsit

Păcatul, ca o bufniță în miezul nopții,

Șoptește despre moarte, ca blestem al lui

Și scurge sufletul ca să-l transforme-n cîrpă

Să uite tot și

veacul nu mai curge

De parcă nu prin deznădejde ucide-am morții moarte

De parcă nu a iadului faptă trăim

Frica e vraciul ce ne dă curajul

Să adormim chirciți atunci cînd bufnița, prin țipăitul ei din miezul nopții,

ne răscolește gîndul

tresari prin somn

și doar blestemi atunci păcatul ce crește morții viață

adormi să uiți

e clipa fericirii