rusoiu raluca

sunt o intrebare tu esti raspusul dar vei veni oare sa-mi spui nespusul?

negru imi e gandul ucigator sarutul mi-e pielea rece si astfel viata trece... sunt un om mort am coliva,nu tort...

fara aripi am inceput sa zbor, din rai sa cobor decat sa nu te am si sa fiu nefericita prefer sa mor la trupu-ti divin ce intunecat ma asteapta sa ma tina in brate sa ma minta c-o soapta sa

ma joc cu punctele de suspensie dupa fiecare depresie liniute de pauza pun atunci cand nu stiu ce sa mai spun. un mare punct la sfarsit as introduce dar imi e ca viata-n eroare-mi va

e prea frig afara si totusi e o viara ce dulce canta iubirea o incanta o leaga a nu mai face rau ca l-a suparat pe dumnezeu. un mort pe strada merge pe langa moartea-si trece nu sta o

mormantu-ti plin de rasete va fi atunci cand tu te vei desavarsi potirul iadului vei lua in moarte vesnica vei intra mi-e greu sa te privesc trece timpul nu-ti zambesc ti-as arata iubire-n

sa te iubesc s-a sfarsit de puntina vreme sa te urasc e inca a spune prea devreme cu indiferenta te-as trata dar imi e ca sufletu-mi astfel nu-l voi salva. indiferenta ta ma roade pana la ultimul

a inceput sa cred ca iubesc demonul din tine am inceput sa cred ca totul se va stinge in mine cand in brate te voi lua si pielea-ti voi saruta atunci cand iti voi descoperi minciuna... e greu

vad iarba cum creste cum zambeste si se ofileste; aud vantul cum bate strabate vai inguste,dar si late; simt tamaia divina cum doboara ura lina; gustul dragostei tale e ca apa

bate vantul... si-mi ia gandul, il tine departe ...plimbandu-l; din iad isi ridica aripile la cer... cu privirea luminata-am inceput sa zbier: doamne ,doamne,la tine ma-nchin as vrea doar pe

sufletul este haina trupului...daca el este curat,frumos,pur,inocent,trupu-ti va reflecta toate aceste calitati inteerioare,insa si defectele.nu totul este placut ,nu totul este bun. uratenie nu

noaptea vine, ziua trece gandu-mi e tot mai rece ca o umbra repede spre mine se misca ca un sarpe de suflet rau ma pisca e universu-ti diavolesc ce-mi interzice sa te iubesc.

ingerul a strigat, iar eu m-am luminat... eu am zis intru uimirea-ti prefer sfarsitu-mi decat minciuna-ti... si astfel dulce se intuneca simt moartea cum ma adulmeca pasional ma sfarteca

la ce foloseste viata? ca sa ai de ce sa te scoli dimineata sa te ridici din patul tau si astfel sa-i dai slava lui dumnezeu.

renunt la tine ,renunt la mine,renunt la toate... nu mai e cale de nicio scapare. nu inteleg de ce ti-am aratat iubirea-n soapte, de ce ma priveai de la departare? nu ma inteleg,nu te

nu cred ca mai stiu ce sunt si ce caut.cred ca o sa gasesc intr-o buna zi ceva dupa care am colindatat atata ca sa gasesc...ce am cautat?nu cred ca am acest raspuns eu.poate l-oi stii tu,poate el sau

niciodata n-am spus ca sunt gol... am avut suficient ca sa zbor, insa ma tinea ceva ,nu puteam ceva negru si goal purtam era a ta amintire de lichior sorbind din ea...vreau sa mor!

ce am facut ,ce fac ,ce voi face? cand se vorbeste si cand se tace? am intrebari am si raspunsuri am bucurii,am multe neajunsuri, am lumanari,icoane,dar n-am rugaciune... ce e binele ci ce e

cum pot sa caut un raspuns cand nu am intrebare? cum pot sa pasesc in continuare cand tot ce fac ma doare? cum pot sa stau in intuneric si o lumina sa astept? cum pot sa mai traiesc fara sa-mi

singura...ma trezesc in patul gol cand din vis pe-o raza cobor m-asez pe perne.m-asez usor dechid ochii si simt ca mor... langa mine ...asternutu-i neschimbat sperantele...sa iasa la lumina

e greu sa te-ntalnesc in umbra vietii; mi-e greu sa-ti zambesc... e clipa mortii... satu si de pe-o piatra la groapa-ti privesc plang eu si mi-e greu acolo sa te zaresc stai singur cu fata ta de