Ruse Ion

...soluția lui Toderașcu e mai bună. Oricum mulțam Nelu Gârda pentru ajutor!

onorează

Întodeauna mi-au plăcut confruntările cavalerești. Mă onopreayă pariciparea la dueluri epigramatice.
Ion

Amelia Mocilschi, mulțumesc pentru vizită și aprecieri!

Laurențiu Ion, fără lipsă de modestie, clasarea în prima treime a clasamentului, arată că nu e chiar un dezastru. Am mai specificat, că, e primul text în proză(în afara rapoartelor de constatare tehnică pe care le făceam), și care e văzut, de mai mult de 4-5 persoane. Îți respect părerea.

Roxana Sonea, dacă voi mai scrie vreodată proză, sunt sigur că voi avea cel puțin un cititor. Unii m-au criticat, că, am descris situații din viața unui militar, cu care tinerii de azi, care nu mai sunt obligați să efectuieze stagiul militar, nu se vor întâlni niciodată. De acord, dar, nu trebuie să știe și ei cum se făceau recrutările și prin ce trecea un tânăr oștean?
Sunt de părere, că, cine nu-și cunoaște trecutul, nu are viitor. Dacă tinerilor le băgăm în cap numai bazaconii importate, idei gen \"EMO\", când blamăm moartea eroică și glorificam sinucidera artistică, nu vreau să-mi imaginez, cum va arăta România peste 50 ani.

Filip Tănase, salutări din zona \"Biosfera Delta Dunării\", de aici din Republica Multietnică și Multiculturală Dobrogea! \"Bunicule\", încă nu sunt -pregătit să preiau modele. Mulțumesc pentru aprecieri, și sper să nu fie făcute numai din patriotism local!
Vă doresc tuturor, numai împliniri!
Ion

A fost prima experiență de acest gen, adică, proză. Dacă nu era concursul, nici nu încercam. Acum m-am lămurit despre ce este vorba, și, probabil, voi repeta exercițiul mai târziu, sau niciodată.
Trebuia să-l fac să semene mai mult cu un jurnal, cum am avut de fapt intenția la început.
Chiar și cu hibele pe care le are, deocamdată, sunt mulțumit cu ce am scris. Cu altă ocazie, o voi face mai bine!

N-oi fi tocmai eu nebunul
Să stric pe poezie tunul!
Cum e absent complet umorul,
O fac surcele... cu toporul. :))

Cu toți știți individul care
Și-arată diplomele sale;
Se bate-n piept, se crede mare,
Dar n-are facultăți mintale.

A naibii pripeală! Din nou am postat fără să recitesc, textul. Mersi Florine! Corectez asonanța! Pentru a înțelege rostul comentariului lui Florin Rotaru, înscriu aici și forma inuițială a catrenului:
Mai toți românii au aflat
Că au acum de unde-alege:
Ori facultățile de stat,
Ori facultatea... care merge.

Calimero, e nici un pericol cu rapidul de Mizil, pentru că nu am trimis-o la concurs. Am gasit-o printre alte texte scrise în luna iunie, azi, și nu am mai verificat-o. Am postat-o cu greșeli.
Nelu, nu știu nimic de concurs. Știu doar că trimiterile erau valabile până la 15.01., iar jurizarea se va face până la finele lunii.

Felicitări organizatorului, premianților, participanților, juriului și agoniștilor neparticipanți, dar, care au citit și(sau) au comentat textele.
Felicitări speciale lui Vali Slavu, căreia, într-o corespondență personală îi mărturiseam că mi-a plăcut textul ei, poate și datorită faptului, că, descria trăirile și sfârșitul unui soldat, eu fiind ofițer de profesie.
Mă bucur că acest text a fost apreciat, ca fiind, cel mai bun. Sunt onorat că m-am clasat în prima treime, fiind și eu, la prima încercare de scriere în proză.
De asemenea, sunt mândru că, epigramiștii s-au prezentat onorabil la acest concurs. Ar fi frumos, ca, și prozatorii să participe la concursurile de epigramă organizate pe site(dacă vor mai fi, după ce, domnul Orășanu a \"demisionat\" din funcția de organizator, având alte priorități).
A fost frumos, incitant, instructiv și sper, repetebil.
Vă admir și iubesc pe toți! Toate cele bune,
Ion Ruse

Nu luați in seamă asonanța!

Dac-ar fi fost pilot, în plan ceresc
Și nu pifan pe calea cea bătută,
Ar fi avut (atunci), de nu greșesc,
Pe fiece picior o parașută.
GPI

La intendență, de enumăr,
Tot romantismu-i dus de râpă
Când la epolet, pe umăr,
Se mai agață câte-o \"cârpă\".

Versul 3 :
La infanterie se pun,

Dacă-ar fi fost pifan (de nu greșesc)
Și nu pilot destoinic pe tractor,
Avea în cazul ăsta, mă gândesc,
Pe fiecare umăr, un picior.
Rotaru

Voiam să tac, dar iaca-ți spun:
Aflând, vin candidați în trombă,
Că infanteriștii pun,
Pe umeri, căte-o sexi-bombă.

Florin, o lămurire-aș vrea,
Că nea Ion se sparge-n fițe
Spunând că el, la roată-avea
Ciocane. Eu știam că spițe.
florian abel

Nici tu nu ești născut chiar ieri
Și cred c-ai \"absolvit\" armata!
Deci știi: pe umeri la șoferi
Găsești ciocanele și roata.

Ciocanul ăla, vezi mata,
Cu tot cu sponsori, cu acorduri,
Nu prea mai bate cum bătea;
Ce să mai spunem de recorduri..?

Lasă Florine, că te torn eu la Tataia, pentru că-ți fuge gândul la prostii!
Era vorba de proba aruncarii ciocanului la propriu sau de a bate recordurile la figurat, cu cicanul, până se \"lățesc\".
Fiincă m-ai provocat(asta faci tu la serviciu, invți să provoci oamenii?), cad și eu în greșeală:

Nu am făcut vreodata larmă,
Cu toate că, la \"vremea mea\",
Aveam pe umăr, semn de armă,
O roată cu ciocane-n ea.

Am comis o eroare!. În loc să fac modificările pe text, din greșeală l-am șters și l-am postat din nou. Am rezolvat problema rimei între versurile 1 și 3.
Despre cum \"bate\" recordul cu ciocanul, treaba lui. Putea s-o facă și cu prăjina.
Aici e poanta.:))

E-o chestie posibilă
Dar eu întreb, cu mintea trează:
O fi ea disponibilă
Dar \"reciproca\" funcționează?
Tataia

Că-i bună secretara mea
Mai marii firmei au aflat,
Și-acum, director este ea,
Iar eu... disponibilizat.

Când strălucește ca un astru
Lucrarea ta, ce-i foarte bună,
În lume nu e un dezastru
Că urlă trei potăi la lună!

Pocnind din bici pe lângă boi,
Tu ai pierdut un an, sau doi.
De te-ai fi aplecat să-i iei,
Precis că mai pierdeai vreo trei.
Calimero

E o legendă, o cunoști?
A fost un trist eveniment:
S-a răsturnat un car cu proști
Iar boi\'-au mers în parlament!