Poezie
Cal de vânzare
2 min lectură·
Mediu
S-a apucat de ieri pe Murg
Cu râvnă să-l țesale
Și n-a gătat nici la amurg,
Gheorghiță de pe vale.
C-a-mbătrânit sărmanul cal
Și-i slab în \"balamale\"
Iar când e pus să urce-un deal
Se uită lung spre vale.
De-aceea Ghiță-i hotărât,
Muncind cu mare sârg
Să facă zmeu, din amărât,
Să-l vândă-n zi de târg.
Îl plimbă mândru prin ocol,
În trap și la galop
Cerând o mie și un pol,
Pe cal,că-i filantrop.
-Priviți ce falnic armăsar
Și ce copite are,
Potcoave ca la el mai rar,
Mândrețe de picioare!
Grozavi au fost și-ai lui părinți,
La fel le era coama!
- Îți zise Ghiță printre dinți:
Contează mult reclama. -
Dar,iată, vine un geambaș;
- Urât la uitătură -
Prinzând de buze pe iabraș
Il caută în gură.
-Bătrân ca tata-i calul tău,
Pe care vrei să-l dai.
Nu l-aș lua, pe Dumnezeu,
Nici gratis!... să mă tai!
La câtă experiența am,
Îți spun că nu e bun,
Nici ca să-l tai pentru salam,
Dar, nici să-l faci săpun.
Văzând că totu-i în zadar,
Gheorghiță, în viteză,
Se duse la veterinar
Cerând: -Să-i pui proteză!
Iar când voi merge ca să vând,
Căluțul la oraș,
Să păcălesc, de vin pe rând,
O sută de geambași.
022433
0
Il caută în gură.\'\'
La cum l-a căutat în gură,
De stau să mă gândesc mai bine,
L-ați dus în târg, din bătătură,
Ca să îl faceți... de rușine.
Finu