\"Supărarea lui Bute\"

\"Prea mult\" și în primul și în al treilea vers este \"prea mult\" (sic!). Puteți înlocui, în primul vers, prin \"aici\", de pildă.
Pe de altă parte, poanta ar merge dacă jocul mult/ puțin s-ar referi, pe de o parte, la pumnii dați, iar pe de alta, la banii primiți. Prin urmare, ar fi de schimbat explicația din titlu.
Iată, în acest sens o...autoepigramă, pe care am compus-o când mi-a apărut o carte de critică, intitulată \"Partea și întregul\", care s-a și vândut la un preț destul de bun. O așez aici, pentru că eu nu sunt, îndeobște, un autor de epigrame:
Mă uit și eu așa, ca blegul,
Văzând cu cât se vinte cartea:
Nu știu câți bani face ÎNTREGUL,
Dar autorul și-a luat PARTEA!

Prin urmare, epigrama dvs. poate avea și sare și piper, dacă aluzia se face la numărul de pumni dați și la cel de dolari încasați. Pentru că, la urma urmei, putea primi o sumă mai mare, având în vedere valoarea...

Observația dumneavoastră m-a ajutat enorm! Mulțumesc și vă mai aștept!
Cu stimă,
Ion Ruse

eu aș fi lăsat epigrama așa cum era, doar cu modificarea, foarte buna, a primului vers, dar cu o alta explicație-titlu: d. ex. - \"Lui L. Bute, care l-a rupt în pumni pe Andrade, pentru o bursă modica\". Sau ceva de genul ăsta. Desi, oricum, varianta a doua e mult mai sugestiva ca prima.

Nu vreau să par cam filfizon,
Dar pentr-un sfert de milion
Să știi că mă lăsam și eu
Să-mi tragă una la pateu.

Nu vreau să par cam filfizon,
Dar pentr-un sfert de milion
Să știi că mă lăsam și eu
Să-mi tragă una la pateu.
Sorin Olariu

Te lauzi tu, cu mult tupeu,
Dar eu am totuși o rezervă:
De-ți dă Lucică la pateu,
Ajunge-organul tău... conservă.

Nu vreau să par cam filfizon,
Dar pentr-un sfert de milion
Să știi că mă lăsam și eu
Să-mi tragă una la pateu.
(Sorin Olariu)

Ficatul, cu reproșuri mute
N-acceptă nicidecum prognoza:
\"Decât să mă omoare Bute
E preferabilă \"ciroza \"!

Drăguță epigrama, dar nu înțeleg de ce ați pus CIROZÃ între ghilimele...Substantivul cu pricina nu poate fi utilizat la figurat în contextul respectiv. În doar patru versuri ale unei epigrame nu avem voie să facem greșeli, de vreme ce, în cele paisprezece ale unui sonet, nu ne este permis (în principiu, pentru că, altfel, e democrație!) să repetăm niciun cuvânt, în afara celor de legătură...