în fiecare noapte spărgeam nuca
alergam
în fiecare noapte
după același miez
mă loveau cojile
mărunte, mute
monoton
pumnii se luptau
cu nuca
aceeași nucă
aceeași goală
dar încă
se
mi-era sufocant de neliniște,
ca și cum cuvintele s-ar fi îmbulzit să iasă
toate deodată din stomac sau trahee,
iar tusea n-ar fi fost decât o ruptură
neuronală,
pe care nu ai nici o
nimic nu s-a mai întâmplat
la capătul unghiei -
peniță a degetului
stâng,
doar el și-a infiltrat
prezența nevăzut
în agenda de
ore scurgând
molatic
cu acel iz de vietate
bântuită
de