rrr

incearca ceva mai subtil. e doar o parere.
intre cele doua strofe lipseste ceva. mai cauta.

Capsunico, de sus din Olimp, ma uit la tine cu un ochi curios si rece: ce ai tu cu poeziile mele? Pentru ca ti-au placut atat de mult, poftim, le-am sters de tot, ca un bandit care nu o sa spuna \"ai avut o zi buna?\".
Lasand gluma deoparte, apreciez nota ironica a poeziei tale. Ai talent, si asta conteaza. Ceea ce iti lipseste este eleganta stilistica, slefuirea la care facea si Horia referire. Rezultatele vor aparea in curand, sunt sigur.
Iar daca chiar ti-au placut poeziile mele, am un anunt trist pentru tine: nu voi mai participa cu poezii pe acest site din motive personale. Ii las pe altii care, oricum, sunt mult mai buni.

cata diferenta intre ce scriu eu si ce compui tu!!! poate de aceea imi si place.
imi doresc si eu un suflet plin de aprilie pe incepute ...

cat de ciudat, draga Mioara! daca nu erai tu, cine stie daca s-ar fi deranjat careva sa imi acorde atentie; nu spun STEA, caci visez. iti multumesc ca ai intrat pe pagina mea si pentru aprecierile care m-au emotionat. am mai facut-o o data, dar simt nevoia sa o fac din nou. totusi, ma chinuie o intrebare, cum de ai ajuns pe pagina mea? sau poate ca n-a fost niciodata sa nu fie cumva ...
si sa stii ca apreciez la fel de mult ceea ce scrii.

Draga Silva, lucrurile stau in felul urmator. acest cuvant, trans_liniste, tu mi l-ai inspirat. ceea ce am vrut sa spun este: ne vom gasi vreodata linistea? a fost un simplu joc de cuvinte. ca e liniste sau trans_liniste, putin conteaza. o polemica pe seama acestui cuvant compus mi se pare de prisos. ce naiba, majoritatea dintre noi doreste liniste. poate ca din puncte de vedere diferite, dar, da, linistea este cana de lapte din care vrem sa bem in fiecare dimineata. (uite ca mi-ai inspirat si o metafora). referitor la trecerea prin liniste, consider ca e maximul pe care il putem obtine. uneori laptele e acru, alteori intarzie laptareasa, alteori, pur si simplu, noi insisi luam cana si dam cu ea de toti peretii.
dar linistea, linistea e greu sa o obtii cand tesi carari dinapoia-ti, draga Silva ...

comentez poezia cu vorbele lui Sean Penn dintr-un film in care juca rolul unui nebun: \"ce ar fi daca ne-am naste batrani si senili, iar viata ar continua in sens invers; in loc sa imbatranesti, intineresti, te apropii de clipa nasterii inconstinet si, sugand la sanul mamei, mori linistit.\" nu stiu sigur daca am prins esenta poeziei tale, dar ma bantuie o intrebare: ne vom gasi oare trans_linistea?

intr-adevar, un poem in care nu pot sa nu remarc o frenezie lirica si o usurinta in manuirea limbajului destul de rar intalnite, a caror pecete e scisa pe fondul unor catacombe sentimentale sapate in crusta indiferentei semenilor. prinsa in mrejele visului, realitatea trebuie sa te loveasca crunt, nu? totusi, ce facem cu eleganta stilistica?