Poezie
Peisagist
1 min lectură·
Mediu
Iubirea asta
a mea de tine
a fost ca trecerea
de la portret la peisaj.
Ca un fotograf fara model
Ma zbateam intre doua lumi –
cea a culorilor si cea a luminii.
Tu
nu pareai preocupat de detalii.
Nu intelegeam.
Pe dalele de piatra rosie
din atelierul meu de suflet
te-ai intins intr-o dupa-amiaza
si m-ai rugat sa-ti pictez stele
pe coapse
si o semiluna mare si galbena
pe piept.
Cu miinile murdare
de vopseaua viscoasa
am inceput sa desenez
un cer tulbure,
luminat de batai de inima
si sustinut de un Atlas atit
de frumos…
La final erai ca o harta celesta
la care am adaugat, soptit,
dragostea mea.
M-am culcat linga tine,
sa-ti comtemplu linistea
dinaintea furtunii
si sa-mi lansez spre tine
miile de vise
nemarturisite nimanui.
Iubirea asta
a ta de mine
a fost ca un duel
din care fiecare a iesit invingator.
002.442
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roxana Zgavarogea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana Zgavarogea. “Peisagist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-zgavarogea/poezie/28681/peisagistComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.