Poezie
Vazandu-mi moartea...
1 min lectură·
Mediu
Când ați închis capacul peste mine, scufundatu-m-ați în tăcere;
Cănd m-ați lăsat în întuneric, m-am sufocat în propria-mi durere.
Și apoi m-ați coborât încet, în gropa nou săpată
Și m-ați lăsat să putrezesc și să rămân uitată.
Dar am simțit pământul rece, și frigul lui mă înfioară
Și l-am simțit în bulgări peste mine, pentru prima oară.
Am auzit și cuiele bătute, și le-am simțit cum mă străpung
Dar voi n-ați auzit din coșciug al meu geamăt prelung...
Ascult tăcerea și, de-o vreme, respir din ce în ce mai greu
Voi nu știați că n-am murit, dar vă voi bântui mereu!
Încet suspinul mi se stinge, încet cad în amorțeală
E din ce în ce mai rece, și mor,intr-o pată de cerneală.
002.052
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roxana P.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana P.. “Vazandu-mi moartea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-p/poezie/84538/vazandu-mi-moarteaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.