Regasire

Ceva lipsește...nu ți se pare ciudat Că niciodată nu te-ai întrebat Unde sunt, de ce-am plecat De ce-am lăsat totul neterminat? Trebuie să ajung la tine, Dar sunt prinsă în spini ce-mi fac mai mult rău decât bine! Imobilizat în întuneric, în pustiu Răul din mine se zbate, e ...viu! Încerc să evadez din corpul meu păcătos Să zbor până la tine, să alerg pe jos, Să te văd, chiar dacă ploaia mă udă, Chiar dacă rana mea e încă crudă. Și când reușesc să ajung în fața ta Privirea ce-o primesc e rece și rea Ești sadic, și râzi când îți cer îndurare Þi se pare absurdă rana ce mă doare. Mă prăbușesc la picioarele tale Încet, dar sigur, cad în uitare, Și totul se termină, cum a început: Încet, ciudat, nimicul avut!