Cățelul pianist,
Când pleacă la plimbare
Cu oameni se-ntâlnește
Lăbuța el le-o dăruiește
Stă la masă, se gândește
Toată lumea îl privește
El e celebru, mare pianist
Cățelul de
Copil pribeag mergea cu umbra sa
în vreme de război.
Era o suliță în aer.
Taina cernea fir de tăcere.
Pribeag copil rămas în câmp
Unde îngânând un cânt
Se apleca încet plângând
Tăind brazda
Mi-e dor de o ninsoare pământeană
De un boboc de floare, de o rază de soare
De raza lunii îmi este dor.
Ce n-aș da să strâng în brațe
Florile iubirii
Să te văd zâmbind.
Pe străzi trec
O întindere de ape cu broscuțe ce se scaldă,
Sărind pe nuferi.
E liniște în seara asta !
Un clipocit se aude deodată.
Un cap cu ciocul mare s-a ivit.
Și liniștea e deranjată.
Prin trestii un
